Paula Herlo: “Mi-aş dori din tot sufletul încă un copil”

Pe Paula Herlo, corespondent “România, te iubesc!” am cunoscut-o în urmă cu mulţi ani în redacţia Ştirilor PRO TV: o prezenţă minionă, delicată, cu o voinţă şi o perseverenţă cum rar întâlneşti. Combinate cu flerul jurnalistic şi talentul de a spune poveşti, au susţinut 15 ani de carieră, cu multe reuşite. Şi Paula are multe la activ, premiul Emmy fiind poate cel mai des menţionat în presă. Dar acesta e doar vârful icebergului!

Pe Paula Herlo, corespondent “România, te iubesc!” am cunoscut-o în urmă cu mulţi ani în redacţia Ştirilor PRO TV: o prezenţă minionă, delicată, cu o voinţă şi o perseverenţă cum rar întâlneşti. Combinate cu flerul jurnalistic şi talentul de a spune poveşti, au susţinut 15 ani de carieră, cu multe reuşite. Şi Paula are multe la activ, premiul Emmy fiind poate cel mai des menţionat în presă. Dar acesta e doar vârful icebergului!

CSÎD: Noi avem o vorbă la “Ce se întâmplă, doctore?: iubiţi sănătatea că-i mai bună decât toate! Ne urmezi îndemnul?

Paula Herlo: Încerc. Mi-aş dori să fiu mai atentă cu mine, să mănânc mai sănătos, să beau mai multă apă, să-mi acord timp pentru sufletul meu. Realitatea e că mi se întâmplă să uit de mine, dar acum, dacă m-ai întrebat, mi-am amintit aşa că am programat o şedinţă de masaj.

CSÎD: Cum ţi-a schimbat percepţia asupra sănătăţii naşterea fiului tău?

P.H.: E foarte interesant cum se schimbă percepţia asupra tuturor aspectelor din viaţa unui om. Cât priveşte sănătatea, am o poveste drăguţă. Într-o dimineaţă, mergând spre serviciu cu o prietenă care locuieşte cu mine în cartier, ne-am hotărât în glumă să începem, în sfârşit, să facem mişcare de dragul copiilor cărora trebuie să le facem faţă. Aşa că am decis să ieşim să alergăm seara.
Când ne-am întâlnit la linia de start, am râs 10 minute după care am alergat alte 5. Alte 10 am dezbătut cât e de greu să faci sport după care am plecat acasă. Interesant e însă că încă mai ieşim să alergăm, iar timpul a crescut la 20-30 de minute. Notabil având în vedere că noi oboseam doar uitându-ne la alţii cum fac sport.

CSÎD: Ai luat în calcul un program susţinut de mişcare având în vedere că Vladimir te va solicita din ce în ce mai mult?

P.H.: Sper să ajung la performanţa de a alerga câţiva kilometri în fiecare zi. Şi abia aştept ca Vladimir să mă solicite din ce în ce mai mult. Deja e un mic explorator care, deşi nu merge decât susţinut, ştie să mă ducă spre locurile pe care vrea să le descopere. De câteva zile, a stabilit că hainele din sertare nu sunt bine împachetate şi le rearanjază iar şi iar.

CSÎD: Eşti o mamă excesiv de grijulie sau reuşeşti să rămâi echilibrată?

P.H.: Eu zic că sunt echilibrată. Uneori am angoase, dar cred că e normal.

CSÎD: Din ce în ce mai multe femei amână experienţa maternităţii şi de multe ori, nu mai pot avea copii pe cale naturală. Pledezi pentru adopţie în astfel de situaţii? Tu te-ai gândit vreodată să adopţi un copil?

P.H.: Pledez pentru adopţie şi chiar o să vorbesc despre asta în noul sezon al emisiunii „România, te iubesc!”. Mi se pare cel mai altruist gest pe care îl poate face o femeie care nu poate avea copii. Dacă m-am gândit? Da, însă nu m-am dus mai departe de gând. Noi suntem discreţi

Pagina 1 din 2