Vaginismul sau cum devine actul sexual dureros. Explicaţiile specialistului

Vaginismul, disfuncţia sexuală caracterizată prin contracţia involuntară a treimii inferioare a muşchilor vaginali şi a muşchilor din jurul vaginului, afectează astăzi tot mai multe femei. Din cauza spasmelor involuntare ale musculaturii vaginale, în timpul încercărilor de a avea contact sexual, apare senzaţia de usturime şi o durere intensă, aşa că penetrarea devine imposibilă.
  • Publicat:
Vaginismul sau cum devine actul sexual dureros. Explicaţiile specialistului

Vaginismul, disfuncţia sexuală ce se caracterizează prin contracţia involuntară a treimii inferioare a muşchilor vaginali şi a muşchilor din jurul vaginului, afectează astăzi tot mai multe femei.

Din cauza spasmelor involuntare ale musculaturii vaginale, în timpul încercărilor de a avea contact sexual, apare senzaţia de usturime şi o durere intensă, aşa că penetrarea devine imposibilă.

De cele mai multe ori, actul sexual este compromis. În acelaşi timp, potrivit sexologului Gabriela Marin, apare anticiparea durerii şi implicit aversiunea faţă de actul sexual. “Este extrem de frustrant ca din punct de vedere fizic să nu fii capabil să poţi avea un act sexual împlinitor”, afirmă specialistul.

În cazul acestor contracţii care apar involuntar, femeia nu are niciun control asupra mecanismului care-l declanşează şi nici nu este conştientă de ceea ce se întâmplă. Este important să spunem acest lucru, deoarece multe femei se simt vinovate şi ruşinate de aceste probleme sexuale”, consideră sexologul Gabriela Marin. 

De ce apare vaginismul

Cauzele acestei afecţiuni nu sunt pe deplin cunoscute. De obicei, este cauzată de un complex de factori fizici şi emoţionali şi este agravată de reacţia firească a corpului care încearcă să evite durerea.

Printre cauzele psihologice sunt: frica, anticiparea durerii din timpului actului sexual, frica de a nu rămâne însărcinată, anxietatea sau stresul, vinovăţia, traumele emoţionale legate de viaţa sexuală, problemele care au legătură cu partenerul (abuz, indisponibiltate emoţională, teama de a fi vulnerabil etc), evenimente traumatice (abuzul sexual sau emoţional, amintiri reprimate etc) şi experienţe neplăcute din copilărie (părinţi rigizi, constrângeri religioase, expunerea la experienţe sexuale şocante etc.) sau chiar o educaţie sexuală inadecvată, prea rigidă sau frica femeii de a-şi pierde virginitatea înainte de căsătorie. 

Dintre cauzele medicale, sexologul Gabriela Marin reaminteşte bolile aparatului genital – infecţii, afecţiuni cu transmitere sexuală, boli inflamatorii ale zonei pelviene, probleme după naştere (dureri vaginale cauzate de o naştere naturală dificilă), vârsta (menopauza şi schimbările hormonale, lubrefierea vaginală redusă, atrofia vaginală), disconfortul temporar, traume la nivel pelvian, abuzul fizic şi sexual şi efectele adverse ale medicaţiei.

Corpul anticipează durerea şi, pentru a o evita, se declanşează contracţia spontană a muşchilor vaginali. Astfel, sexul devine inconfortabil şi dureros, iar penetrarea poate deveni dificilă sau chiar imposibilă, asta în funcţie de severitatea contracţiei musculaturii pelviene şi a muşchilor vaginali.

“Orice tentativă de penetrare determină o senzaţie dureroasă la nivel vaginal, iar această durere întăreşte răspunsul reflex, ceea ce are ca efect contracţia reflexă şi mai puternică a muşchilor vaginali.

Corpul experimentează o durere şi mai mare şi reacţionează spontan, contractând şi mai puternic muşchii vaginali sau pubococcigieni. Se generează astfel ciclul durerii.Totodată, vaginismul poate fi uneori declanşat chiar de lucruri simple, cum ar fi un preludiu insuficient, lipsa lubrefierii sau anxietatea. Este important să se înţeleagă că femeia nu este vinovată de ceea ce se întâmplă. Odată apărută această problemă,  aceasta nu are niciun control asupra ei, nu o poate provoca şi nici nu o poate opri”, declară sexologul Gabriela Marin.

Cum se tratează

Din păcate, medicii ginecologici nu diagnostichează această afecţiune, femeile apelând la psiholog ca o soluţie disperată pentru problema lor. Femeile ajung la psihoterapie după numeroase vizite la ginecolog,. Tratamentul vaginismului are o rată de succes foarte ridicată, între 80 şi 100% dintre cazurile care apelează la psihoterapia cognitiv-comportamentală se vindecă complet după câteva săptămâni de tratament şi nu necesită o intervenţie invazivă. Femeile motivate, fără complicaţii, au nevoie de obicei de 6-8 săptămâni pentru a-şi rezolva durerile sexuale şi problemele legate de realizarea unui act sexual.

Cercetările efectuate de psihologi indică eficientă următoarelor metode pentru tratarea vaginismului:

  • Tehnici de relaxare, tehnici pentru reducerea anxietăţii;
  • Dilatarea vaginală;
  • Desensibilizare progresivă, Hipnoza;
  • Terapia sexuală orientată pe tratamentul vaginismului.

 

 

Urmărește CSID.ro pe Google News
Recomandare video
Totul despre stenoza aortică: „Pacientul poate ajunge chiar și la vârsta de 30 de ani să necesite înlocuire de valvă aortică cu o proteză”