Sifilis: simptome şi tratament

Sifilisul este o boală infecţioasă care se transmite prin contact sexual, prin placentă sau prin contact sanguin. Află cum se tratează sifilisul!
  • Publicat:
  • Actualizat:
Sifilis: simptome şi tratament

Descriere

Sifilisul este o boală infecţioasă şi contagioasă determinată de Treponema pallidum, spirochetă patogenă care se transmite prin contact sexual sau pe cale transplacentară, excepţional prin contact sanguin (înţepătură, transfuzie).

Numărul persoanelor diagnosticate annual cu sifilis a fost maxim în 1990, cu 50.000 de cazuri în Statele Unite.

De atunci – în mare parte datorită măsurilor specific de sănătate public adoptate –  acest număr a scăzut constant; în 1999 au fost raportate în total 35.600 de cazuri, iar din acestea numai 6.000 erau simptomatice. Aşadar,  majoritatea cazurilor sunt identificate la persoane care nu prezintă simptome.

Sifilis – Modalităţi de transmitere

Sifilisul este foarte contagios în timpul stadiilor primar şi secundar: un singur contact sexual cu un individ bolnav de sifilis conduce la infecţie în aproximativ o treime din cazuri.

Bacteriile pătrund în organism prin mucoase, cum sunt mucoasa vaginală sau orală, ori prin piele. În decurs de câteva ore bacteriile ajung în ganglionii limfativi din vecinătate, iar ulterior se răspândesc în tot corpul prin fluxul sanguin. Sifilisul poate afecta fătul în timpul sarcinii, producând malformaţii congenitale şi alte probleme.

Sifilis – Simptome şi Complicaţii

Simptomele de sifilis debutează de obicei la 3-4 săptămâni după infecţie, însă acest interval variază între una şi 13 săptămâni. În absenţa tratamentului, boala progresează şi trece prin câteva stadii (sifilis primar, secundar, latent şi terţiar). Infecţia poate persista timp de mulţi ani şi poate cauza leziuni cardiace, leziuni cerebrale şi deces.

  • Simptome sifilis în stadiu primar:

– La locul infecţiei apare o ulceraţie nedureroasă, de obicei pe penis, vulvă sau în vagin, dar şi în alte zone (la nivelul anusului, rectului, buzelor, limbii, faringelui, colului uterin, degetelor etc.)
Ganglionii limfatici din vecinătate se măresc, însă nu sunt dureroşi.

Aproximativ o jumătate din femeile infectate şi o treime din bărbaţii infectaţi nu îşi dau seama de prezenţa acestei leziuni deoarece cauzează simptome minime, care se vindecă în decurs de 3-12 săptămâni, după care individul respectiv pare a fi sănătos.

  • Simptome sifilis în stadiu secundar:

Erupţie cutanată, fără prurit sau durere,  la 6-12 săptămâni de la infecţie (aproximativ 25% dintre persoanele infectate au încă acea ulceraţie în curs de vindecare în acest moment), localizată în special pe palme sau tălpi, care poate persista scurt timp sau câteva luni. Chiar şi în absenţa tratamentului, în final erupţia dispare, însă după câteva săptămâni sau luni pot apărea erupţii similare.
– Febră
– Oboseală
– Pierderea apetitului
– Scădere ponderală
– Ulceraţii orale la peste 80% din bolnavi
– Mărirea generalizată a ganglionilor limfatici (peste 50% din cazuri)
– Inflamaţie a globilor oculari (aproximativ 10% din cazuri)
– Tulburări de vedere
– Inflamaţie a structurilor osoase şi dureri articulare
– Apariţia icterului ca urmare a inflamaţiei ficatului
Meningită sifilitică acută manifestată prin dureri de cap, redoare la ceafă şi uneori surditate
– Formaţiuni proeminente pe marginea internă a labiilor şi a vulvei (aceste zone se aplatizează şi capătă o culoare roz deschis sau gri)
– Părul cade neuniform (alopecie în luminişuri)

După recuperarea din stadiul secundar, boala trece într-un stadiu latent, în care infecţia persistă fără a exista simptome. Acest stadiu poate persista de la câţiva ani la câteva decade – sau chiar pentru tot restul vieţii individului respectiv. În general, sifilisul în stadiu latent nu este contagios.

  • Simptome sifilis în stadiu terţiar:

În timpul stadiului terţiar, sifilisul nu este contagios, însă produce simptome vare variază de la uşoare la devastatoare. Există trei tipuri de sifilis terţiar: sifilis terţiar beningn, sifilis cardiovascular şi neurosifilis.

a) Simptome sifilis terţiar benign:

– Pe tegument sau la nivelul diferitelor organe apar formaţiuni tumorale denumite gome sifilitice, care au creştere lentă, se vindecă progresiv şi lasă cicatrice. Acestea apar de regulă pe scalp, faţă, trunchi superios şi membre inferioare.
– Pot fi afectate oasele, ducând la dureri profunde, penetratante, de obicei mai intense în cursul nopţii

b) Simptome sifilis cardiovascular:

– Persoana afectată dezvoltă un anevrism (scăderea rezistenţei peretelui vascular, urmată de dilataţie vasculară) al aortei (artera principală, care porneşte de la nivelul inimii)
– Insuficienţă a valvei aortice, manifestată prin durere toracică, insuficienţă cardiacă sau chiar deces

c) Simptome neurosifilis:

– Probleme severe ale creierului şi măduvei spinării, interferând cu gândirea, mersul, vorbirea şi multe alte activităţi cotidiene.

Există 3 tipuri de neurosifilis: meningo-vascular, paretic şi tabetic.
Neurosifilisul meningo-vascular este o formă cronică de meningită care afectează creierul şi măduca spinării.
Neurosifilisul paretic nu debutează în general dect după vârsta de 40-50 de ani şi se manifestă prin modificări progresive ale comportamentului, cum ar fi deteriorarea igienei personale, variaţii ale stării de dispoziţie şi confuzie progresivă.
Neurosifilisul tabetic este o boală progresivă a măduvei spinării care debutează gradat, în mod tipic cu o durere intensă, pulsatilă la nivelul membrelor inferioare, care apare şi dispare la intervale neregulate. Ulterior, individul prezintă nesiguranţă în timpul mersului.

Sifilis- Diagnostic

Prezenţa unei erupţii tipice care afectează palmele sau tălpile îl conduce pe medic către suspectarea diagnosticului de sifilis.
Diagnosticul definitiv se stabileşte pe baza rezultatelor obţinute la testele specifice de laborator.
Se folosesc două tipuri de analize sanguine: primul este un test screening, cum ar fi Venereal Disease Research Laboratory (VDRL), sau depistarea rapidă a reaginelor plasmatice (RPR).

Testele screening sunt ieftine şi uşor de efectuat, însă trebuie repetate uneori deoarece rezultatele pot fi fals-negative în primele câteva săptămâni de evoluţie a sifilisului primar.
Uneori testele de screening sunt fals pozitive din cauza altor boli decât sifilisul. Ca urmare, un rezultat pozitiv la testul screening trebuie confirmat de obicei cu ajutorul unui test sanguin secundar, mai specific, prin care se măsoară anticorpii împotriva bacteriilor care produc sifilis.

În stadiile primar şi secundar, sifilisul poate fi diagnosticat şi prin prelevarea de fluid de la nivelul unei ulceraţii cutanate sau orale şi identificarea microscopică a bacteriilor.

În caz de nerosifilis, efectuarea unei puncţii lombare se impune pentru obţinerea de lichid cefalorahidian în vederea testării pentru prezenţa anticorpilor. În stadiul latent, diagnosticul de sifilis poate fi stabilit numai prin identificarea anticorpilor în sânge şi în lichidul cefalorahidian.
În stadiul terţiar, diagnosticul de sifilis se stabileşte pe baza simptomelor şi a identificării anticorpilor specifici.

Sifilis – Tratament

Cel mai bun antibiotic pentru toate stadiile de sifilis este penicilina administrată injectabil. În cazul sifilisului primar este suficientă o singură doză de penicilină, cu toate că unii doctori recomandă repetarea dozei după o săptămână.

În cazul sifilisului secundar, se administrează întotdeauna şi a doua doză. De asemenea, penicilina se administrează şi la cei cu sifilis latent şi pentru toate formele de sifilis terţiar, însă administrările sunt mai frecvente şi se continuă o perioadă mai lungă de timp: poate fi necesare tratament intravenos.

Persoanele alergice la penicilină pot primi azitromicină (o doză unică pe cale orală), ceftriaxonă (injectabil timp de 10 zile) sau doxicilină (pe cale orală, timp de 14 zile).

Peste  jumătate din persoanele cu sifilis în stadii precoce, în special cele cu sifilis secundar, dezvoltă o reacţie la 2-12 ore de la primul tratament. Această reacţie este denumită reacţie Jarisch – Herxheimer şi se consideră că este cauzată de distrugerea bruscă a milioane de bacterii.
Simptomele includ stare generală alterată, febră, dureri de cap, transpiraţii, frisoane şi agravarea temporară a ulceraţiilor sifilitice. Rareori, persoanele cu neurosifilis prezintă crize convulsive sau paralizie. Simptomele acestei reacţii sunt temporare şi rareori produc leziuni permanente.

Sursa: „Agenda Medicală Merck – Medicul Casei”, Editura ALL

Urmărește CSID.ro pe Google News
Paula Rotaru - Senior Editor
Senior Editor, [email protected] A făcut parte din echipa Ce se întâmplă, Doctore? în perioada aprilie 2013-decembrie 2023. Articolele sale cuprind informații despre diverse afecțiuni, alimentația echilibrată, îngrijirea pielii și sănătatea emoțională. Colaborări: Viața ...
citește mai mult
Recomandare video
Stereotaxia în metastazele cerebrale: „E indicată la pacienții cu un număr limitat de metastaze”