Monogamie sau poligamie?

Infidelitatea sexuala este una dintre marile obsesii ale umanitatii, poate chiar a doua dupa violenta. Unii aud povesti despre ea, altii vorbesc desprea, in vreme ce unii chiar o practica. De ce este monogamia o incercare atat de grea pentru multi dintre
Autor: Andra Nastase
Monogamie sau poligamie?
Monogamie sau poligamie?

Este posibil ca pentru oameni, monogamia sa nu fie un aspect natural al firii lor. Exista ipoteze conform carora sexualitatea inclinata spre mai multi parteneri se regaseste in predispozitiile de natura bilogica cu care suntem inzastrati. Si nu doar la oameni, ci si la aproape toate animalele. De fapt, desi o sa sune surprinzator pentru majoritatea celor ce citesc aceasta informatie, se pare ca singurul organism complet monogam este o specie de vierme lat care traieste in intestinele pestilor. Iar acest fapt se datoreaza fuziunii organice a masculului cu femela, fuziune care persista tot restul vietii. Celelalte organisme, printre care si omul, sunt motivate sa isi asigure ciclul reproductiv prin alegerea celor mai competitive exemplare, Si cum altfel sa faca acest lucru, daca nu prin alegere?

Ce este cu adevarat surprinzator este faptul ca, chiar si in cazul animalelor care se se imperecheaza pe viata, testarea ADN a demonstrat ca puii nu sunt descendenti directi din masculii perechii. Deci, fidelitatea sexuala si monogamia „sociala” sunt doua aspecte foarte diferite din viata unui individ. Acest fapt este extins si asupra oamenilor. In Canada, medicii geneticieni au intreprins un studiu prin care incercau sa determine cati copii sufereau de boli dobandite genetic. Studiul a conscluzionat ca aproximativ 10 procente din copiii testati, nu aveau descendenta genetica asemenatoare cu ce a presupusului tata biologic.

Cercetatorii care au studiat problematica fidelitatii sexuale nu spun ca natura fiecaruia este inclinata sa ne indemne la sperjur, ci ca, fidelitatea fata de partener necesita eforturi si multa determinare. Lucrurile naturale sunt de multe ori depasite de suma de lucruri nenaturale (cum ar fi cantatul la vioara sau scrisul la computer s.a.m.d.) pe care invatam sa le facem pe parcursul vietii , asa ca nimic nu este imposibil.

Don-David Lusterman, psihoterapeut pe probelme de cuplu, autor al cartii Infidelitatea: ghid de supravietuire, spune ca majoritatea celor care insala sunt persoane instabile din punct de vedere emotional, care gasesc un scop in a adauga cat mai multe cuceriri in palmaresul lor de vesnic indragostiti. Acestia sunt considerati ei insisi factori disturbatori, care intervin in armonia cuplului. In multe dintre cazuri, aceste persoane au tulburari narcisiste de perceptie a sinelui; cer dragoste si tanjesc dupa ea, insa nu pot raspunde nevoilor celor care le-o ofera. Cealalta categorie, care nu priveste aventurile ca pe realizari de palmares intim, sunt cei care nu percep anumite lipsuri in relatia de cuplu. Isi doresc altceva, dar nu isi dau seama, asa ca incep sa caute in alta parte. Primind atentia unei terte persoane de sex opus, ei se simt brusc, speciali. Calitate de care nu mai erau la fel de constienti in relatia de dinainte. Altii, sunt costienti de ce anume le lipseste in relatia pe care o au, insa continua sa caute altceva, la alte persoane. In plus, in multe cazuri intervine si „criza varstei mijlocii”, cand atractia vizavi de persoane considerabil mai tinere devine irezistibila.

Statisticile sunt destul de oscilante in ceea ce priveste rata celor care insala, in functie de sex. Se pare ca aproximativ jumatate din femei au aventuri extraconjugale, in timp ce peste 70% dintre barbati isi insala partenerele. In vreme ce aceasta statistica pare transanta, mai exista un studiu efectuat de Chicago’s National Opinion Research Center, din care rezulta ca 15 dintre femei si 22% dintre barbati, marturisesc ca au facut sex si cu alti parteneri. Dintre acestia, 2 procente din numarul femeilor si 4% dintre barbati au avut o relatie intima extraconjugala in decursul ultimului an.

Este clar ca barbatii sunt mai inclinati sa comita acte de infidelitate decat femeile. Insa ceea ce nu se ia in consideratie, sunt celelalte dovezi de afeciune cuma ar fi saruturile nevinovate sau plimbarile sub clar de luna. Este foarte greu de diferentiat intre ceea ce considera fiecare a fi tradare. Daca partenerul se simte inselat, desi cel care a comis infidelitatea nu considera la fel, relatia este clar in primejdie. De aceea, consensul si comunicarea sunt singurele limite la care fiecare dintre noi trebuie sa se raporteze.

Multe cupluri de destrama din dorinta de a-si face gelosi partenerii sau din intentia de a se razbuna, iar aceasta se intampla dincolo de presiunea exercitata de religie si de morala. Pana la urma, monogamia este esentiala din mai multe puncte de vedere. In primul rand, monogamia reprezinta baza conceptului de familie. Consensul ambilor parteneri in renuntarea la alte eventuale relatii intime este crucial. Angajamnetul astfel stabilit intre cei doi, va fi baza de plecare pentru alcatuirea ulterioara a familiei prin aparitia copiilor. Stabilitatea cuplului este o necesitate in acest sens. Din punct de vedere evolutionist, acest aspect avantajeaza barbatii, care se asigura astfel ca descendentii genelor lor sunt veritabili. Biodiversitatea asigura fiecaruia o pereche. Restul, depinde de fiecare dintre noi.

Articol exclusiv online

10 mituri despre contraceptie
10 mituri despre contraceptie