Jurnalul unui bărbat care a descoperit ce îşi doresc cu adevărat femeile în pat

Omul are nevoie de o poveste pentru a învăţa să îşi trăiască viaţa. – Autor: Psiholog Constantin Cornea

„Când am venit prima dată la tine, mă apropiam de 35 de ani şi credeam că filmele pentru adulţi sunt un fel de SF-uri. Nu puteam spune că am avut prea multe partenere, însă niciodată nu cred că m-am simţit satisfăcut din punct de vedere sexual, din contră. Nu ştiam dacă problema este la mine sau la ele. Dacă fac eu ceva în neregulă sau pur şi simplu nu puteam fi fericit sau satisfăcut în pat. Încercasem în moduri diferite tot ceea ce am citit pe net. Însă de fiecare dată ceva nu era în regulă. Ori dura prea mult preludiul, ori mă mişcăm prea repede sau voiam ca actul sexual să dureze prea mult. Nu înţelegeam nimic.

Am încercat să vorbesc cu fiecare dintre femeile cu care am fost. Am fost surprins să văd că toate se fereau de aceste discuţii. Chiar dacă pretindeau că trebuie să existe comunicare în cuplu, atunci când ajungeam la sex, toate aveau senzaţia că eu trebuie să le ştiu dorinţele. Într-un fel, îmi spuneau: dacă mă iubeşti, cu siguranţă trebuie să simţi ce îmi doresc!

Recomandări

Jurnalul unei femei care punea în practică toate fanteziile sexuale ale partenerului, de teamă să nu…

Jurnalul unui cuplu peste a cărui viaţă sexuală se aşternuse praful

Pe bune? Dar cine eram eu, Nostradamus? De unde să ştiu eu ce era în mintea lor? Încercam să fiu calm şi să le explic ce cred eu că şi-ar dori. Se uitau la mine de parcă le-aş fi lovit cu uşa în faţă. Eram perplex. Ce naiba spun greşit? Nu vorbeam porcos, nu ceream filme porno. Încercam doar să le înţeleg universul. Unele mă ascultau plictisite, altele îmi spuneau să trecem la treabă şi să lăsăm vorba. La care treabă? Şi de ce le plictiseau discuţiile, când tocmai ele pretindeau că sunt necesare în cuplu?

Oare aşa sunt toate? Comunică despre verzi şi uscate fără noimă, mai puţin despre ce îşi doresc de la un partener?

Pot spune că am încercat să fac totul pentru a avea o viaţă sexuală normală. Nu sunt super dotat, dar nici nu mă plâng. Nu vreau o gimnastă în pat, dar nici una prea fandosită. Vreau doar o femeie care să ştie ce vrea.

De câteva ori, am fost şi la prostituate. Una dintre ele chiar m-a întrebat dacă nu sunt sănătos la cap. Iar celelalte mă priveau ca pe un marţian. Încercam să înţeleg ce le face femeilor plăcere. Şi credeam că pot afla răspunsul la o femeie care o face pe bani. Dar nici aşa nu am reuşit să aflu mare lucru. Ori nu ştiam eu să pun problema, ori ceva din perspectiva sexuală mă depăşea.

Într-un final, după ce te-am găsit, mi s-a părut că pot capăta anumite răspunsuri de la tine. Aşa am început eu psihoterapia. Şi cea mai mare revelaţie, în primele şedinţe, a fost faptul că nu tuturor femeilor le place acelaşi lucru. Că fiecare are propriul univers interior, propriul bioritm, propriile dorinţe.

Mă simţeam ca un idiot. Cum naiba să fie atât de simplu? Adică, cu alte cuvinte, singura imensă greşeală a fost că eu eram defazat.

Vorbind despre relaţiile din trecut, am început să le înţeleg temerile, dorinţele, frustrările, modul prin care încercau să îmi comunice lucruri nelăsându-mă să fac anumite lucruri sau încurajându-mă în anumite situaţii. Incredibil! Deci răspunsul lor era la modul în care trebuia să le înţeleg mesajele. Unele îmi păreau acum ca scrierile faraonilor egipteni, îmi vorbeau în imagini greu de accesat, dincolo de cuvinte. Altele mi se păreau chiar vulgare. Ele voiau doar să le posed, fără poveşti de prisos.

În timpul terapiei, am început o nouă relaţie. Culmea, cu o femeie căsătorită care se plângea de felul în care făcea sex soţul ei. Şi mă găsise pe mine… marele specialist. Noroc că vorbeam cu tine şi am înţeles ce voia să îmi spună. Altfel, o dădeam de gard şi de data asta. Ascultam ce spunea, ce nu face soţul şi făceam eu. Simplu. Îmi spunea explicit, mai ales dacă o ajutam cu un pahar de vin sau dacă ştiam să pun întrebările la momentul oportun. Mă simţeam ca un aparat de radio, care începe să prindă posturile cum trebuie.

Pot spune că m-am îndrăgostit de ea până peste cap. Moment în care viaţa a hotărât să îmi mai facă o farsă. În loc să mă aleagă pe mine, cel care îi satisfăcea cele mai mari dorinţe, ea m-a părăsit şi s-a întors la soţul ei. Cum naiba să păţesc asta, tocmai când eram pe culmi şi demonstram ce pot?!

Iarăşi am avut noroc cu tine. Am înţeles că femeia nu dorea decât să îşi condimenteze viaţa sexuală, fără să caute o relaţie. Adică femeile nu îşi caută marea iubire? Ce naiba mai însemna şi asta? Şi am aflat, din nou din postura idiotului, că nu toate femeile caută acelaşi lucru. Sunt femei care caută, la fel ca anumiţi bărbaţi, doar parteneri sexuali. Altele care îşi caută bărbaţi salvatori, cei care să vină să le ofere totul pe tavă, ele doar să se bucure de agoniseala lor. Şi alte exemple pe care le-am tot discutat.

Acum sunt cu o tipă cu care mă comport foarte atent. O iau încet, văd că îi place. Îi fac complimente şi sunt atent la reacţiile ei. Parcă învăţ o limbă nouă cu mai multe dialecte. Dar este interesant, mă simt ca într-o relaţie adevărată. Simt că mă place, ba chiar că mă doreşte, dar nu mă mai grăbesc. Încerc să caut frecvenţa care să i se potrivească, pe care să rămân şi eu. Ştiu, mi-ai spus că la unele femei frecvenţa se schimbă din mers, am început să mă prind şi de asta şi, într-adevăr, funcţionează.

De profesie sunt inginer şi mă gândeam că celebrul banc – cel care spune că asemănarea dintre inginer şi câine constă în faptul că amândoi au o privire inteligentă, dar nu se pot exprima – mi s-a potrivit foarte mult în trecut. Acum sunt la un nivel nou, la care sunt atent la nevoile spuse, induse, presupuse despre care aduce vorba, despre care dă exemple ce par fără valoare, la felul în care mă priveşte şi multe altele. Simplu şi complex în acelaşi timp. Oricum, saga continuă şi cred că sunt pe drumul cel bun.”