Ce este „natura sexuală feminină”? Şi despre viziunea bărbatului asupra femeii!

Nici un studiu nu a prezentat vreo dovadă (şi nici nu ar putea prezenta vreuna din moment ce toţi oamenii pe care-i ştim au crescut cu influenţe culturale) pentru ceea ce ar putea fi o astfel de „natură”.

Astfel, în trecut, se presupunea pur şi simplu că naturile femeilor ar fi precum cele ale bărbaţilor, „femeile sunt fiinţe sexuale de fapt, care tânjesc după satisfacţie, iar satisfacţia nu este orgasmul, ci o partidă bună de sex cu un bărbat”.

Femeile din anii şaizeci şi începutul anilor şaptezeci au descoperit în cadrul mişcării „revoluţiei sexuale” că sloganurile de pace şi dragoste – deşi în sine pozitive şi atrăgătoare – implicau aşteptarea ca bărbaţii să fie lideri în marşuri, demonstraţii şi idei, în timp ce de la femei se aştepta să îmbrăţişeze în mod natural un rol secundar, „ajutător”.

Recomandări

Viaţă sexuală pe cale de dispariţie? Descoperă cauzele!

Sex în doze mici? Învaţă să obţii plăcere maximă în cuplu!

S-a presupus că femeile din mişcarea pentru pace şi dragoste ar accepta credinţa în „dragoste liberă” (sex cu oricine, oricând), vor lua pilula anticoncepţională şi „nu vor cere ca bărbaţii să folosească prezervativ”, nici să fie fideli sau monogami.

Pe scurt, în această mişcare nonconformistă masculină, femeile trebuiau să se exprime sexual de câte ori li se cerea sau altfel ar fi fost acuzate că sunt „nelibere” şi au probleme psihologice – nu sunt în legătură cu „adevărata lor natură sexuală”.

Astfel rolul suportiv al femeilor a fost lărgit în domeniul sexualităţii, unde erau obligate să satisfacă „nevoile sexuale” ale bărbaţilor (aceştia fiind programaţi de societate să le aibă), peste nevoile zilnice (pregătirea mesei şi curăţenia). Fireşte că mişcarea feministă a văzut sexualitatea feminină într-o altă lumină.

Ideile despre „natura crudă de dedesubt” s-au combinat cu o mentalitate comercială, transformând noua perspectivă a „libertăţii sexuale” feminine într-o ocazie profitabilă de a „vinde” tot ce ţine de sex şi sexualitate.

Noua „libertate” a avut, totuşi, şi câteva efecte pozitive. Femeile ştiu acum să-şi folosească sexualitatea într-un mod pozitiv, mai natural şi mai nonconformist, dar totodată la egalitate cu cea a bărbaţilor.

Viziunea bărbatului asupra femeii

Puţini sunt bărbaţii care le cunosc cu adevărat pe femei, care ştiu câte ceva despre sexualitatea şi plăcerile lor. Iată câteva exemple de moduri în care ei percep frecvent lucrurile:

• Noţiunile pe care le deţin sunt legate de adolescenţă, de momentele de performanţă sexuală (mai ales din perspectivă cantitativă). Scopul lor este de a ajunge la satisfacţie într-un timp cât mai scurt, de a scăpa de tensiunea acumulată, prin concentrare asupra propriei plăceri.
• Afirmând: „Oricum, femeile sunt complicate!”, ei aleg soluţia uşoară, evitând eforturile şi reconsiderarea modului lor de acţiune.
• Preludiul (ce înseamnă oare?) li se pare plictisitor şi prea lung.
• Imaginea „tandreţe şi răbdare” echivalează cu lipsa virilităţii. Le este greu să se deschidă afectiv şi să-şi dezvăluie vulnerabilităţile.
• Bărbaţii sunt convinşi, printre altele, că femeile reacţionează la fel ca ei (aprinzându-se imediat) şi că sexul este centrul lor nevralgic. Nimic din toate acestea nu este adevărat!

Din fericire, sunt din ce în ce mai mulţi bărbaţi care doresc să evolueze. După ce vor fi trecut prin experienţe nesatisfăcătoare, doresc noi abordări, care să-i poată apropia de esenţa lor. Au nevoie să fie ei înşişi, cei adevăraţi, cei tandri, cei vulnerabili, fără a se mai simţi obligaţi să se conformeze schemelor inhibitive care le-au fost impuse.

Unii dintre ei sunt gata să cunoască bucuria în doi, specifică relaţiilor profunde şi echilibrate.