Diana Lefter, specialist în educație: ”Nu putem cataloga un tată ca fiind bun sau rău”

Mama și tatăl sunt figurile ce marchează copilul încă de la naștere. Aceștia nu se pot transforma peste noapte în părinți perfecți. Ideal este ca părinții să fie în permanență preocupați de autodezvoltare personală.
  • Publicat:
  • Actualizat:
Diana Lefter, specialist în educație: ”Nu putem cataloga un tată ca fiind bun sau rău”
Diana Lefter, specialist în educație

Se vorbește atât de mult în zilele noastre despre ”cea mai bună mamă”, ”cel mai bun tată”, ”cel mai bun bunic”, ”cea mai bună bunică” și evident despre ”cel mai bun copil”. Însă, nimeni nu poate atinge mereu atributele ce sunt înglobate în ”bun” sau ”cel mai bun”. Iar definiția pentru ”bun” este dată de fiecare persoană în parte și filtrată prin propriile experiențe de viață. Am stat de vorbă despre subiectul ”tată bun” pentru copilul său cu Diana Lefter, specialist în educație.

 

CSÎD: Ce înseamnă să fii un tată bun?

Diana Lefter: Nu știu dacă putem cataloga un tată ca fiind bun sau rău, el este ce este și transmite copilului său exact ce are în interiorul său.

CSÎD: Și totuși, unii tați nu își iau rolul în serios…

Diana Lefter: Din punctul meu de vedere un bărbat care decide să aibă un copil trebuie să cunoască faptul că această decizie este una ireversibilă, adică nu mai poate renunța la responsabilitatea pe care o are față de copilul său. Dar în același timp, un tată nu poate transmite copilului său ceva ce el însuși nu deține.

Un tată bun este un tată responsabil și preocupat să devină o variantă mai bună a sa

CSÎD: Și dacă totuși ar trebui să îi dăm niște atribute tatălui bun…

Diana Lefter: Putem concluziona astfel că un tată este ,,bun,, dacă este responsabil, preocupat de propria dezvoltare și preocupat de o autoeducație permanentă. Atunci când un tată este conștient de tot ce trăiește el va fi capabil să transmită și copilului său tot ce acesta va avea nevoie să crească în armonie cu sine și cu tot ce îl înconjoară.

Tații cu dependențe afectează viața copiilor lor

CSÎD: Ce dezavantaje au copiii care cresc alături de tați alcoolici sau măcinați de alte dependețe (droguri, jocuri de noroc)?

Diana Lefter: Din fericire, societatea actuală nu se mai confruntă cu atât de multe astfel de cazuri precum se confrunta în trecut. Dar această problemă este încă întalnită, mai ales în familiile cu o situație financiară precară. Situația despre care discutăm a provocat și încă provoacă schilodirea copiilor care au parte de astfel de experiențe. Un copil care își vede tatăl ajuns într-o astfel de ipostază nu va putea să nu se identifice personal cu acesta.

CSÎD: Puteți exemplifica?

Diana Lefter: Copilul va dezvolta sentimente de vinovăție pentru starea tatălui. Vor mai apărea sentimente precum teama, furia, dezgustul, dezamăgirea, pe care copilul le va îndrepta întâi împotriva tatălui și mai apoi împotriva propriei persoane.

Adicțiile părinților lasă amprenta asupra copiilor

CSÎD: Cum este afectat copilulul?

Diana Lefter: Copilul care trăiește lângă un astfel de tată este un copil retras, temător, neîncrezător care poate manifesta excese de furie la adresa propriei persoane și la adresa celor din jur. Orice adicție poate fi tratată/vindecată, așa că familiie care se confruntă cu astfel de situații, și le conștientizează, ar fi bine să se adreseze unui specialist care să îi poată sfătui cu privire la normalizarea situației în care ei se află.

 

Urmărește CSID.ro pe Google News
Mădălina Drăgoi - Editor
 Senior Editor si Fashion Stylist Acum ceva timp, mă aflam la Atena, la o conferinţă internaţională despre frumuseţe şi industria de profil. În sală erau jurnaliste din toată Europa. Reprezentau în special presa glossy. Multe dintre ele erau parcă scoase din paginile revistelor pentru ...
citește mai mult
Recomandare video
Totul despre stenoza aortică: „Pacientul poate ajunge chiar și la vârsta de 30 de ani să necesite înlocuire de valvă aortică cu o proteză”