Valentin Hodorogea, nefumător – Despre viaţa cu cancer pulmonar fără celule mici, credinţă şi încăpăţânarea de a trăi

Pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici ALK-pozitiv pot fi atipici, jumătate dintre ei au vârsta sub 50 ani în timp ce 70% dintre aceştia nu sunt fumători
22.07.2020 | Autor: Mădălina Drăgoi
Valentin Hodorogea, nefumător – Despre viaţa cu cancer pulmonar fără celule mici, credinţă şi încăpăţânarea de a trăi
Valentin Hodorogea, nefumător - Despre viaţa cu cancer pulmonar fără celule mici, credinţă şi încăpăţânarea de a trăi, foto arhivă

În general, cancerul de plămâni este asociat fumătorilor. Însă există un tip de cancer de plămâni fără celule mici ALK pozitiv care poate afecta şi nefumătorii sau fumătorii ocazionali. Despre cum a primit vestea unui diagnostic atât de dur, cum a gestionat resursele interioare pentru a depăşi pronosticurile vizavi de cât mai are de trăit date de medici iniţial, vorbeşte inginerul de aviaţie Valentin Hodorogea, 66 de ani din Bucureşti.

CSÎD: Ce semne şi ce simptome v-au trimis la medic? Cum a debutat boala?

Valentin Hodorogea: La început, am simţit că îmi amorţesc picioarele. Ca un fel de paraplegie în urma unui efort pe care l-am făcut.

CSÎD: În urmă cu cât timp s-a întâmplat?
Valentin Hodorogea
: Era în toamna lui 2014. Când am văzut treaba asta, am mers la medici, am făcut un RMN şi am constatat că e ceva pe coloană şi m-am dus la spitalul Bagdasar Arseni la dr. Catană.  Domnul doctor a zis că sunt nişte tumori şi că am cancer pulmonar şi mi-a dat şi un verdict. A zis că şanse ca să supravieţuiesc ar fi una din 20, adică şanse destul de mici. După ce am ajuns prima dată la Fundeni, fratele meu geamăn l-a întrebat pe medic şi i-a spus acesta că mai aveam de trăit cam două luni.
 

Vestea primirii diagnosticului de cancer este cutremurătoare

CSÎD: Cum aţi primit vestea?

Valentin Hodorogea: Prima dată când mi-a dat vestea medicul neurochirug m-am albit la faţă. Nu ştiu cum, dar m-a protejat Dumnezeu şi am început în gând să cânt ceva şi m-am înveselit. Am cântat: ”Mila ta, Doamne, mă va întâmpina în toate zilele vieţii mele.” M-am înveselit şi mi-a trecut. E greu de suportat o aşa veste.

Cancerul de plămâni poate afecta şi nefumătorii

CSÎD: Sunteţi fumător?
Valentin Hodorogea:
Sunt nefumător. Nu am fumat niciodată.

”Când simţeam că mă duc în jos cu psihicul cântam cântări de la strană”

CSÎD: Cum aţi reuşit să vă remontaţi ca să continuaţi să luptaţi pentru viaţă?
Valentin Hodorogea:
Timp de vreo două săptămâni am avut o perioadă aşa de oscilaţie de moment că trebuie să închei socotelile pe lumea asta. Bineînţeles, că am avut şi stările de depresie, dar mă rugam şi treceau. Am avut şi familia aproape. În plus, din 2003 sunt singurul cântăreţ la strană. Ştiam tot felul de cântări şi atunci când simţeam că mă duc în jos cu psihicul, începeam să mă rog. Şi îmi era mai uşor.

Cum a fost pus diagnosticul şi ce a urmat apoi

CSÎD: A durat mult până aţi primit diagnosticul?
Valentin Hodorogea:
Nu. Doctorul Catană mi-a pus diagnosticul foarte corect şi foarte rapid: neoplasm pulmonar cu metastaze osoase, deci în coloană. Eu nu am vrut să merg la oncolog. A fost aşa un gând al meu că se lungeşte totul dacă merg la oncolog. Domnul dr. Catană a zis  că mă operează pentru că îmi amorţeau picioarele şi era o operaţie de urgenţă. Pe 28 noiembrie 2014 am fost operat pe coloană. A curăţat vertebrele care erau cu tumori.  La sfârşitul operaţiei, mi-a spus domnul doctor: ”Aveţi garanţie de la mine 20 de ani. Aici nu mai umblă nimeni.” Metastaza la coloană a rezolvat-o medicul. După ce am terminat cu această operaţie, în cinci săptămâni eram deja operat la plămâni la dr. Cordoş. Pe 4 decembrie 2014, eram deja operat la plămâni. După ce am avut toate analizele, plămâni şi coloană, m-am prezentat cu toate rezultatele la oncolog la Fundeni, la dr. Dediu, un medic foarte bun pe probleme pulmonare. Am început chimioterapie şi am făcut şi radioterapie. Am început tratamentul şi lucrurile au mers bine. Am trecut apoi la un alt tratament, pe care l-am făcut timp de doi ani. Mi-a mers excepţional. După doi ani de zile, mi-au apărut probleme cu inima. Aveam nişte fibrilaţii care mă deranjau. La solicitarea mea, am făcut o pauză. În 2017 am fost în grevă de medicamente, dacă pot spune aşa. Nu am luat niciun tratament. Însă, în toamnă, metastazele s-au mărit şi au apărut metastaze cerebrale. Au apărut multe. Vreo 60 de leziuni cerebrale care erau foarte îngrijorătoare. Iar soluţia a fost să fac radioterapie globală pe craniu, adică radia tot capul şi am început tratamentul. Asta se întâmpla la sfârşitul lui 2017, început de 2018. Am luat medicaţia indicată până în iulie 2019, deci un an jumătate. Medicamentul luat are putere cam un an, aşa că aveam nevoie de un alt tratament. L-am sunat pe domnul Cezar Irimia, care m-a ajutat cu noua medicaţie. Fac un an de zile de când iau noul tratament.

CSÎD: Cum vă simţiţi acum?
Valentin Hodorogea:
Mă simt bine. A apărut o stare de oboseală, de moloşeală. Sunt efectele adverse ale medicamentului, dar mă simt bine.


CSÎD: Cât de des mergeţi la controale?
Valentin Hodorogea
: Merg la control din 3 în 3 luni, cu CT şi RMN.


CSÎD: Ce stil de viaţă aveţi? Vi s-a schimbat stilul de viaţă?
Valentin Hodorogea:
În patru ani de zile am încercat tot felul de lucruri alternative. Nu a rămas lucru să nu îl încerc. Mănânc orice, mai puţin dulciuri, ca să nu hrănesc boala. Dacă într-o perioadă aveam restricţii alimentare, acum mănânc aproape orice.

CSÎD: Aveţi şi alte afecţiuni?
Valentin Hodorogea:
Din fericire, nu. Am fost un om foarte sănătos. Până să mă îmbolnăvesc, nu ştiam ce e aia boală. Nu am avut niciodată vreo durere.

”Până să mă îmbolnăvesc de cancer nu am ştiut ce înseamnă boala”

CSÎD: Cât de complicat a fost să găsiţi medicul, să vi se pună diagnosticul şi să aveţi tratamentul potrivit? Care a fost experienţa cu sistemul medical românesc?

Valentin Hodorogea: Pentru mine a fost uşor. Am avut ca sprijin rugămintea. Dumnezeu mi-a trimis în cale medicii potriviţi: oncolog, radiolog, chirurg.

CSÎD: Mai cântaţi?
Valentin Hodorogea:
Pot cânta, dar acum doar jumătate din slujbă. Obosesc. Dar îmi face bine psihic să cânt, dar şi să ies din casă. Mă bucur că neurologic nu s-a simţit problema şi că am reţinut toate cântecele.