Vaginita: semne de manifestare, complicaţii şi rezistenţa la tratament

Vaginita este o inflamaţie a vaginului care duce la apariţia secreţiilor vaginale abundente, mâncărimilor, senzaţiei de arsură şi durere.
Vaginita: semne de manifestare, complicaţii şi rezistenţa la tratament

Vaginita este o inflamaţie a vaginului care duce la apariţia secreţiilor vaginale abundente,  mâncărimilor, senzaţiei de arsură şi durere.

Perturbarea florei vaginale duce la proliferarea de bacterii, iar astfel rezultă vaginita. Scăderea nivelului de estrogen după menopauză, dar şi anumite boli, precum diabetul, pot cauza apariţia acestei afecţiuni.

Medicul Erna Stoian explică pentru CSID cum putem detecta boală după primele manifestări, ce greşeli pot apărea în tratarea ei şi care pot fi complicaţiile ce ne pot schimba viaţa.

Cele mai frecvente tipuri de vaginită:

• Vaginoza bacterină, cel mai frecvent cauzată de Garnerella vaginalis;

• Infecţiile fungice, cauzate de Candida albicans;

• Trichomoniaza are la bază un parazit care se transmite prin contact sexual, Trichomonas vaginalis;

Simptome principale ale vaginitei

• Secreţie vaginală abundentă, culoare modificată şi miros urât.

• Mâncărimi vaginale şi iritaţie.

Leucoreea (secreţia vaginală) poate reprezenta un indiciu pentru diagnosticul tipului de vaginită. Atunci când avem  vaginoză bacteriană, leucoreea este gri albicioasă şi are un miros de peşte, acesta devenind tot mai accentuat după contactul sexual. În infecţiile fungice, leucoreea este albă grujoasă, brânzoasă , iar simptomul principal este mâncărimea. Trichomoniaza poate fi recunoscută după leucoreea galben verzuie.

Când trebuie să te adresezi medicului:

• Ai mâncărimi şi o secreţie vaginală care are un miros ciudat;

• Ai mai avut infecţii vaginale;

• Ai avut parteneri sexuali multipli sau un partener recent;

• Ai terminat un tratament pentru candidoză, dar simptomele persistă;

• Ai dureri abdominale, febră sau frisoane;

Cauzele vaginitei:

1. Vaginoza bacteriană este cauzată de proliferarea bacteriilor anaerobe vaginale. Acest tip de infecţie pare să fie legat de activitatea sexuală, fiind mai frecventă la femeile cu parteneri multiplii, dar apare şi la femei inactive sexual.

2. Infecţiile fungice apar prin înmulţirea fungilor în vagin, de obicei Candida albicans.

3. Trichomoniaza este o infecţie cu transmitere sexuală frecventă, cauzată de un parazit unicelular denumit Trichomonas vaginalis. La femei infecţia afectează în special vaginul şi poate prezenta simptome. La bărbaţi este afectat de obicei tractul urinar şi este cel mai frecvent asimptomatică.

4. Vaginitele neinfecţioase sunt cauzate de spălături intravaginale, săpunuri şi detergenţi parfumaţi, spray-uri vaginale şi spermicide care determină o reacţie alergică, iritarea vaginului şi a vulvei.

5. Vaginita atrofică apare la femeile aflate la menopauză, este cauzată de nivelul de estrogen scăzut şi se manifestă prin iritaţie, senzaţie de arsură şi uscăciune.

Factori de risc ce favorizeaza apariţia vaginitelor:

Activitatea sexuală;

• Prezenţa unei boli cu transmitere sexuală;

• Folosirea spermicidelor şi a steriletului;

• Modificările hormonale asociate cu sarcina; menopauza şi folosirea pilulelor contraceptive;

• Diabetul;

• Spălăturile vaginale;

• Îmbrăcămintea sintetică şi strâmtă;

• Folosirea  săpunurilor parfumate sau a deodorantelor vaginale

Diagnosticul este dat de către medic după o anamneză amănunţită care include istoricul de infecţii vaginale şi cu transmitere sexuală, examen ginecologic şi culturi din colul uterin şi vagin.

Tratamentul este stabilit în funcţie de tipul de vaginită:

• Vaginoza bacteriană – medicul poate recomanda terapie cu Metronidazol;

• Infecţiile fungice sunt tratate cu ovule şi creme antifungice;

• În cazul  trichomoniazei se recomandă metronidazol sau tinidazol;

• Vaginita atrofică. Aplicarea de creme sau ovule cu estrogeni ameliorează simptomatologia;

• Vaginita neinfecţioasă – este necesară identificarea sursei ce cauzează iritaţia şi evitarea ei;

Complicaţiile şi rezistenţa la tratament

,,Totalitatea microorganismelor din vagin constituie flora vaginală. Aceasta are un rol de protecţie, este formată în proporţie de 95% din bacili Döderlein- lactobacili, bacterii “bune “, care păstreză aciditatea din mediu vaginal, creând un teren nefavorabil dezvoltării bacteriilor patogene.

În general, vaginitele nu dau complicaţii serioase, excepţie făcând femeile gravide.  Pentru ca tratamentul să fie corect şi să se evite recidiva, vizita la medic este absolut neceară’’, adaugă Dr Erna Stoian pentru CSID.

În infecţiile repetate trebuie identificată cauza care determină alterarea florei vaginale. De aceea, o schimbare în stilul de viaţă este absolut necesară.

• Infecţia cu Trichomonas vaginalis măreşte riscul contactării şi altei boli cu transmitere sexuală. La gravidele cu vaginoză bacterină şi infecţie cu Trichomonas poate exista riscul de naştere prematură sau poate apărea pericolul ca bebeluşul să aibă o greutate mică la naştere.

Dacă ai simptome de vaginită, nu te grăbi la farmacie pentru procurarea de ovule şi creme antifungice pentru candidoză, deoarece multe tipuri de vaginită au simptome similare.  Atunci când cauza vaginitei nu este tratată, infecţia reapare şi simptomatologia este şi mai neplăcută. Trebuie să nu uiţi că, în orice infecţie vaginală, flora microbiană protectoare este scăzută, aşa că eşti în consecinţă predispusă altor afecţiuni.

De asemenea, trebuie tratat şi partenerul. Eşecul vindecării apare atunci când boala este monitorizată doar la unul dintre ei.

• E de preferat urmarea unui diete cu puţin carbohidraţi.

• Renunţarea la lenjeria strâmtă, din materiale sintetice şi alegerea uneia din bumbac.

• Este foarte important ca după terminarea tratamentului să mai faci o vizită la medic şi să recoltezi din nou culturi din col şi vagin pentru a fi sigură că infecţia a dispărut.