Suferinţele ficatului pot ascunde o povară psihologică

Dincolo de cauzele medicale ale bolilor hepatice, există şi cazuri de suferinţe ale ficatului care pot ascunde faptul că ne este greu să “digerăm” ceva în viaţă.
Autor: Paula Rotaru
Suferinţele ficatului pot ascunde o povară psihologică

Ficatul este un organ extrem de elaborat şi polivalent, fiind şi cel mai mare din corpul uman. De fapt, el joacă un rol esenţial în digestie prin secreţia bilei, dar asigură şi altă activitate foarte importantă, respectiv filtrarea sângelui.

Astfel, ficatul participă la compoziţia sângelui şi la calitatea lui atât la nivel nutritiv, cât şi la nivel imunitar (apărare, cicatrizare, stocare etc.), fiind responsabil inclusiv de textura, compoziţia şi coloraţia lui.

Dublul său rol se materializează prin faptul că este alimentat cu sânge atât prin artera hepatică, care îl hrăneşte cu oxigen, cât şi prin vena portă, care transportă spre el nutrimentele asimilate de intestinul subţire.

Emoţia care ne îmbolnăveşte ficatul: mânia

Dincolo de cauzele medicale ale bolilor hepatice, există şi cazuri de suferinţe ale ficatului care pot ascunde faptul că ne este greu să “digerăm” ceva în viaţă.

Emoţia principală asociată cu ficatul este mânia. Tensiunile sau suferinţele acestui organ vor să spună că modul nostru, obişnuit şi excesiv, de reacţie în faţa solicitărilor vieţii este mânia. De fiecare dată când ne reglăm problemele cu lumea exterioară urlând sau enervându-ne peste măsură, ne mobilizăm toate forţele ficatului în această direcţie, privându-l astfel de fiecare dată de o mare parte din energia necesară funcţionării sale.

Organul se va manifesta jucându-şi cât mai corect rolul în faza digestivă. Totuşi, în sens invers, furiile prea dese sau sistematic păstrate în interiorul nostru vor condensa energia în ficat, riscând să devină patologii dintre cele mai importante, cum ar fi cirozele, cancerul sau chisturile.

Suferinţele ficatului pot să ne vorbească, de asemenea, despre dificultatea de a ne trăi sau a ne accepta sentimentele, emoţiile sau ceea ce ne trimit alţii.

Propria imagine sau cea pe care alte persoane ne-o dau depinde, în mare parte, de ficat. Perceperea acesteia participă la bucuria noastră de a trăi, pe care o regăsim cu ajutorul rolului de filtru şi de hrană a sângelui pe care îl deţine ficatul.

Deci tensiunile acestui organ atât de important pot însemna că imaginea noastră este repusă în discuţie de propria trăire şi că bucuria vieţii a lăsat locul acrelii şi acidităţii interioare faţă de această lume exterioară care nu ne recunoaşte aşa cum ne-am dori. Ne aflăm în plină culpabilitate.

Ficatul participă profund la sistemul imunitar şi, în mod deosebit, la imunitatea elaborată, adică îmbogăţită prin experienţele căpătate de organism. Or, sentimentul de culpabilitate ne obligă să ne justificăm, să ne apărăm. El mobilizează energiile noastre de apărare psihologică, iar numeroasele furii sunt semnul şi expresia unei frici care nu-şi găseşte un alt mijloc de apărare. Dacă această strategie este frecventă, ea fragilizează energia ficatului, apoi a vezicii biliare, care suferă.

Prin urmare, căutaţi să fiţi mulţumiţi cu voi înşivă, păstraţi-vă calmul şi încercaţi să ţineţi la distanţă îngrijorarea şi frica permanentă.

Cel mai nou articol Video: