Ce este dispneea şi de ce apare

Dispneea, definită ca jena respiratorie sau efortul de respiraţie resimţit de către pacient, nu este un simptom întâlnit doar în bolile respiratorii, ci este un fenomen care apare frecvent în patologia cardiacă, care, corelat cu alte semne şi simptome, poate ghida diagnosticul.
Ce este dispneea şi de ce apare

Dispneea, definită ca jena respiratorie sau efortul de respiraţie resimţit de către pacient, nu este un simptom întâlnit doar în bolile respiratorii, ci este un fenomen care apare frecvent în patologia cardiacă, care, corelat cu alte semne şi simptome, poate ghida diagnosticul. 

“Dispneea poate fi de cauză pulmonară, otorinolaringologice, neurologică, metabolică sau cardiacă. Printre cauzele bronhopulmonare se găsesc afecţiunile bronşice (astm, bronşită cronică, prezenţa unei tumori pe bronhii), pulmonare (edem acut, infecţie sau tumoră a plămânului, embolie pulmonară), anomalii ale pleurei (pleurezie, pneumotorax) sau ale cutiei toracice (scolioza gravă). Cauzele ORL sunt mai ales laringitele la copii, tumori ale laringelui la adulţi. Cauzele neurologice sunt coma şi unele boli ale sistemului nervos. Nu în ultimul rând, dispneea traduce uneori o afectare cardiacă, îndeosebi insuficienţa cardiacă ”, spune medicul cardiolog Radu Pretorian.

În cadrul patologiei cardiace, dispneea se întâlneşte sub trei forme:

a) dispnee de efort;

b) ortopnee (dificultatea de a respira în poziţie culcată);

c) dispnee paroxistică (dispnee care survine brusc)

Dispneea de efort apare în mod normal la efort fizic, dar este considerată patologică atunci când se face simţită la un nivel de efort care în mod normal este bine tolerat. „În evoluţia unei boli cardiace (ex. stenoza mitrală) poate să apară imediat, fiind consecinţa hipertensiunii pulmonare (creşterea presiunii în vasele pulmonare).

În unele boli cardiace, hipertensiunea pulmonară apare din cauza dificultăţii întoarcerii sângelui la inimă, cu stagnarea acestuia în circulaţia pulmonară, îngreunând astfel respiraţia (dispnee)”, subliniază medicul cardiolog Radu Pretorian.

Ortopneea este dificultatea de a respira în poziţie culcată, ameliorată la ridicarea în şezut sau în ortostatism.”În fazele mai avansate ale insuficienţei cardiace, dispneea se produce chiar şi în repaus, în poziţie culcată. Bolnavul, pentru a putea respira, este nevoit să stea ridicat la marginea patului. În acest caz vorbim de ortopnee. Explicaţia acestui fenomen constă în faptul ca, în poziţie culcată, plămânul se încarcă şi mai mult cu sânge, acestuia din urmă fiindu-i stânjenită întoarcerea la inimă din cauza bolii cardiace. Astfel, efortul respirator creşte, determinând apariţia ortopneei”, precizează specialistul.

Dispneea paroxistică nocturnă (dispneea care survine brusc în timpul nopţii şi trezeşte pacientul din somn) este o formă de dispnee care nu trebuie neglijată, deoarece apare în situaţii grave de afectare cardiacă.

Dispneea, în fazele mai grave, este însoţită de tuse care se agravează treptat devenind productivă, bolnavul începând să expectoreze o spută, situaţie de o deosebită gravitate, care evoluează rapid şi care poate conduce la deces într-un interval de timp scurt. “Radiografia pulmonară, electrocardiograma (ECG), pulsoximetria şi ecografia cardiacă sunt primele investigaţii care se fac pentru stabilirea etiologiei dispneei.

Acestora li se adaugă analize specifice de sânge precum nivelul D-dimerilor şi investigaţii mai complexe precum examenul CT, scintigrafia de venitilaţie/perfuzie, teste funcţionale respiratorii, bronhoscopia, coronarografia”, subliniază medicul cardiolog Radu Pretorian, de la Centrele Ares.

Tratamentul dispneei se adresează tratamentului bolii subiacente responsabilă de acest simptom (ex. tratamentul exacerbării anumitor patologii cronice precum astm, BPOC, insuficienţă cardiacă etc.). “Tratamentul dispneei de cauza cardiacă poate însemna tratamentul insuficienţei cardiace, al emboliei pulmonare, tratamentul unei aritmii cardiace sau tratamentul bolii coronariene”, concluzionează medicul cardiolog.

Sursa: Gândul