VACCINAREA (V). Mulți medici par a recomanda scheme de vaccinare plăsmuite în propria imaginație

Doctorul ar trebui să arboreze siguranță de sine în interacțiunea cu pacientul, ideal fiind ca medicul prescriptor însuși să fie convins de calitățile tratamentului sugerat, primul convingându-l pe cel din urmă să păstreze o bună aderență terapeutică.
21.10.2020 |
VACCINAREA (V). Mulți medici par a recomanda scheme de vaccinare plăsmuite în propria imaginație
Foto: Dragoș-Paul Hagiu
  • Autor: Dr. Claudia Dobocan, medic rezident neonatologie
  • Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „MS Curie”

În ceea ce privește problematica vaccinurilor, mulți medici sunt insuficient alfabetizați. Și multora pare că le este frică de vaccin, părând a nutri teama că, odată vaccinat, omul pe care îl au în grijă se va îmbolnăvi, fie de o stare de rău indefinită, fie chiar de boala contra căreia se vaccinează.

Subliniez că realitatea este exact opusă: cu cât mai acoperită vaccinal este o persoană, cu atât mai mari sunt șansele sale să trăiască o viață mai lungă și mai ferită de boli.

Mulți nu înțeleg natura vaccinurilor cu agenți infecțioși vii atenuați. Imaginați-vă că acel agent „viu atenuat” este un om aflat în moarte cerebrală, ținut „în viață” doar de aparate. Registrele de stare civilă îl recunosc ca „viu”, însă acesta nu mai poate conduce niciun fel de tranzacție juridică, socială, financiară.

Așa este și cu agenții vii atenuați: organismul ia notă de caracteristicile lor antigenice, le trece în registrul imunitar, dar lor le lipsește forța de a produce boala.

Apoi, mulți medici par a recomanda scheme de vaccinare plăsmuite în propria imaginație, cu pauze insuficiente sau nejustificat de lungi între doze, refuzul administrării combinate a două vaccinuri, interdicții absolut nefundamentate (precum interdicția de a se îmbăia sau de a se integra în colectivitate în ziua sau în perioada următoare vaccinării).

Cred că o citire atentă a prospectelor, chiar și a celor dedicate pacienților, ar elucida foarte mulți medici și ar scădea mult incidența recomandărilor greșite sau refuzului de a acorda asistență medicală, căci refuzul nefundamentat științific de a administra un ser imunizant chiar asta este.

Acesta nu este un fenomen izolat spațiului nostru național: se întâlnește și în alte țări, chiar în unele cu niveluri mai ridicate de trai și de alfabetizare sanitară. Am cunoștințe, medici de alte naționalități care practică în alte țări, care au aceleași neclarități legate de vaccinare pe care le au și medici români.

În VACCINAREA (VI) atrag atenția asupra pericolului reprezentat de preoții care îndeamnă la refuzul vaccinării.