Pierderile de lichid cefalorahidian: cauze, simptome, tratament

Pierderile de lichid cefalorahidian pot conduce la apariţia unor complicaţii grave, precum meningita şi epilepsia. Află cum se manifestă, din ce cauze au loc acestea şi cum pot fi tratate.
09.07.2020 |
Pierderile de lichid cefalorahidian: cauze, simptome, tratament

Lichidul cefalorahidian (LCR), cunoscut şi sub denumirea de lichid cerebrospinal, este un lichid incolor care înconjoară encefalul şi măduva spinării, având rolul de a le proteja împotriva şocurilor mecanice. De asemenea, acesta rolul de a menţine presiunea intracraniană şi de a furniza celulelor nervoase substanţe nutritive necesare, precum oxigenul şi glucoza.

Creierul şi măduva spinării sunt protejate de un sistem alcătuit din trei membrane (meninge), care sunt, dinspre exterior spre interior: dura mater, arahnoida şi pia mater. Acestea din urmă sunt despărţite de un spaţiu denumit spaţiul subarahnoidian, în care se găseşte lichidul cefalorahidian. El este secretat continuu de plexurile coroide, structuri prezente la nivelul ventriculilor encefalului.

Pierderile de lichid cefalorahidian

Pierderea de lichid cefalorahidian este o afecţiune serioasă care poate conduce la apariţia unor complicaţii grave, precum meningita şi epilepsia. Această afecţiune reprezintă una dintre cele mai comune urmări ale traumatismelor craniene.

Pierderile de LCR au loc în momentul în care apare o întrerupere la nivelul durei mater. Astfel, acesta se scurge din spaţial subarahnoidian prin nas sau urechi. De asemenea, el se poate scurge de la nivelul măduvei spinării în muşchi şi în ţesuturile din jurul acesteia.

Pierderile de lichid cefalorahidian apar la persoane de toate vârstele, cei mai mulţi dintre pacienţi suferindu-le în urma unor traumatisme craniene sau a operaţiilor. Însă ele pot apărea şi în mod spontan.

Ce simptome pot apărea în cazul pierderilor de lichid cefalorahidian

Pierderile de lichid cefalorahidian prezintă diverse simptome, cel mai comun dintre acestea fiind cefaleea, care se accentuează atunci când corpul se află într-o poziţie verticală. Această durere se ameliorează, de regulă, atunci când persoană se aşază într-o poziţie orizontală.

Există însă şi cazuri în care severitatea cefaleei nu este influenţată de poziţia corpului, dar se accentuează de-a lungul zilei.

De cele mai multe ori, această durere este interpretată în mod eronat ca fiind o migrenă sau este atribuită unei alte cauze. Mulţi pacienţi se confruntă cu dificultăţi în desfăşurarea activităţilor care presupun o poziţie verticală a corpului. Foarte rar însă, aceasta poate pune în pericol viaţa unei persoane.

O persoană care suferă pierderi ale LCR poate observa, de asemenea, scurgerea unui lichid apos din nas sau urechi atunci când îşi mişcă capul, în special când se apleacă. LCR se poate scurge şi în partea posterioară a gâtului. Oamenii descriu gustul ca fiind metalic şi sărat.

Alte simptome ale acestei afecţiuni sunt:

  • tinitusul (ţiuitul în ureche);
  • hipoacuzia (din cauza scăderii presiunii la nivelul urechii interne);
  • greaţa;
  • vărsăturile.

Cauzele care duc la apariţia pierderilor de lichid cefalorahidian

La adulţi, 90% dintre pierderile de lichid cefalorahidian apar în urma leziunilor craniene. Acestea pot duce la apariţia fracturilor la nivelul oaselor cutiei craniene, care determină apariţia leziunilor la nivelul durei mater. Astfel, apar scurgerile de lichid cefalorahidian prin acele spaţii produse în meninge.

Alte cauze ale pierderilor de LCR, atât la nivelul encefalului, cât şi la nivelul măduvei spinării, sunt reprezentate de:

  • infecţii; injecţiile epidurale;
  • injecţiile cu soluţii anestezice;
  • puncţia lombară;
  • tumorile cerebrale;
  • intervenţiile chirurgicale la nivelul bazei craniului sau la nivelul măduvei spinării;
  • anomaliile structurale ale cutiei craniene, apărute încă de la naştere.

Pierderile de lichid cefalorahidian la nivelul măduvei spinării pot fi omise cu uşurinţă atunci când apar în mod spontan, însă sunt recunoscute mult mai repede şi mai uşor atunci când apar în urma unor proceduri medicale, precum intervenţiile chirurgicale.

În funcţie de cauzele care au dus la apariţia lor, pierderile de LCR se pot împărţi în trei categorii: posttraumatice, nontraumatice şi spontane.

Pierderile posttraumatice pot apărea în primele două zile de la leziune. Cele mai comune leziuni cuprind: fractura fosei craniene anterioare, a fosei craniene mijlocii şi a celei posterioare.

Pierderile nontraumatice sunt rezultatul secundar al unor patologii precum tumori şi infecţii. Acestea pot eroda dura mater şi baza craniului, ceea ce conduce la scurgeri ale lichidului cefalorahidian.

Pierderile spontane de LCR sunt reprezentate de fistulele de lichid cefalorahidian. Ele apar preponderent la femei obeze, de vârstă mijlocie, care prezintă simptome ale hipertensiunii intracraniene.

Diagnosticul pierderilor de lichid cefalorahidian

Diagnosticarea pierderilor de lichid cefalorahidian include analiza lichidului scurs la nivelul nasului sau a urechii pentru a identifica o proteină numită beta-2 transferina, proteină prezentă în special în LCR, considerată de specialişti un marker al acestuia.

Pentru diagnosticarea scurgerilor de LCR se pot realiza o serie de teste.

Unul dintre teste presupune plasarea unei mostre din ceea ce se suspectează a fi o scurgere de LCR pe o bucată de hârtie de filtru. La contactul cu hârtia se vor forma două inele: un inel central format de sânge şi un inel exterior, clar, format de LCR. Acestea se formează datorită difuziei diferite a celor două fluide, ele având densităţi diferite.

Un specialist poate identifica LCR doar privind o probă de pe un pansament. Spre deosebire de mucus, care este dens şi lipicios, LCR este clar şi apos.

De asemenea, comparativ cu mucusul, LCR prezintă o concentraţie mare de glucoză. Astfel, prin măsurarea nivelului de glucoză din probă, se poate determina dacă aceasta conţine lichid cefalorahidian.

Dacă specialistul suspectează prezenţa unei pierderi de LCR, acesta poate realiza un examen CT sau RMN, care ajută la confirmarea diagnosticului, dar şi la localizarea şi determinarea severităţii scurgerii de lichid cefalorahidian.

Tratamentul pierderilor de lichid cefalorahidian

În cazul pierderilor de LCR, tratamentul depinde de severitatea pierderilor şi de cauzele care au dus la apariţia acestei afecţiuni. În unele cazuri, acestea răspund tratamentului conservator, însă există cazuri în care sunt necesare proceduri invazive.

Tratamentul conservator se concentrează asupra tratării simptomelor prin: repaus la pat, hidratare, administrarea de calmante sub îndrumare medicală. Acest tratament este însă controversat, din cauza faptului că prezintă o rată ridicată de eşec.

Procedurile invazive sunt abordate în cazul în care tratamentul conservator nu are efect. Acestea sunt reprezentate de executarea unui pansament sangvin epidural şi de intervenţia chirurgicală.

Executarea unui pansament sangvin epidural reprezintă o procedură care implică folosirea sângelui pacientului pentru a acoperi spaţiul apărut la nivelul durei mater.

Intervenţia chirurgicală presupune suturarea oricărui spaţiu care permite scurgerea lichidului cefalorahidian. Aceasta este recomandată atunci când o persoană prezintă: pierderi de LCR care nu au fost diminuate cu ajutorul tratamentului conservator; pierderi de LCR severe, care nu se vor diminua; coagularea sângelui la nivelul creierului şi al măduvei spinării; meningită.

Decizia de a trata în mod conservator scurgerile de lichid cefalorahidian sau de a se aborda o metodă invazivă depinde de cauza care a dus la apariţia acestora, de localizare, dar şi de durata lor. Dacă simptomele nu dispar după 10 zile de tratament conservator, este posibil să fie necesară intervenţia chirurgicală.

Diagnosticarea la timp a pierderilor de lichid cefalorahidian este esenţială pentru a preveni apariţia unor complicaţii care ar putea pune în pericol viaţa unei persoane.

Bibliografie:
1. About spinal CSF leak, spinalcsfleak.org/
2. Cerebrospinal Fluid (CSF) Leak, https://www.hopkinsmedicine.org/neurology_neurosurgery/centers_clinics/brain_tumor/center/skull-base/types/csf-leak.html
3. Cerebrospinal Fluid (CSF) Leak, https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/16854-cerebrospinal-fluid-csf-leak
4. Fistulă LCR în chirurgia supuraţiilor otice: factori favorizanţi, simptomatologie, metode de rezolvare chirurgicală, https://www.medichub.ro/reviste/orl-ro/fistula-lcr-în-chirurgia-supuraţiilor-otice-factori-favorizanţi-simptomatologie-metode-de-rezolvare-chirurgicală-id-651-cmsid-63
5. Oh, J.W., et al. (2017). Traumatic cerebrospinal fluid leak: Diagnosis and management, ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5702760/
6. Prognosis, spinalcsfleak.org/about-spinal-csf-leaks/prognosis/
7. So, Y. et al. (2016). Epidural blood patch for the treatment of spontaneous and iatrogenic orthostatic headache, painphysicianjournal.com/linkout?issn=1533-3159&vol=19&page=E1115
8. Vemuri, N.V. et al. (2017). Imaging review of cerebrospinal fluid leaks, ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5761172/
9. What to know about a CSF leak, https://www.medicalnewstoday.com/articles/327363.php