Oxiuroza, parazitoza digestivă cea mai frecventă la copii

Oxiuroza (de la oxiuri - paraziti intestinali) sau enterobioza este o boală parazitară cunoscută încă din antichitate, fiind cea mai frecventă helmintioză în SUA şi Europa. Infecţia este foarte frecventă, contaminarea putându-se realiza prin mâini murdare, pijamale murdare, mobilier şi jucării contaminate.
Oxiuroza, parazitoza digestivă cea mai frecventă la copii

Oxiuroza sau enterobioza este o boală parazitară cunoscută încă din antichitate, fiind cea mai frecventă helmintioză în SUA şi Europa.

Boala are un caracter cronic, din cauza autoinfectării sau a reinfectării cu ouă luate de la membrii familiei sau din surse extrafamiliale.

Infecţia cu oxiuri (paraziţii intestinali)

Infecţia este foarte frecventă, contaminarea putându-se realiza prin mâini murdare, pijamale murdare, mobilier şi jucării contaminate.

În transmiterea infecţiei a fost descris şi aerul contaminat cu ouăle acestui parazit. Sursa cea mai frecventă de infectare o reprezintă individul parazitat, care de multe ori poate fi şi asimptomatic.

Cel mai frecvent simptom al acesteia este pruritul sau mâncărimea pe care o determină, cauzată de migrarea ouălor depuse de femele din anus în zona perineală.

De cele mai multe ori, bolnavii adulţi sau părinţii, în cazul copiilor, văd şi recunosc parazitul. Femela poate fi văzută în regiunea perianală care apare ca un fir subţire de aţă albă de dimensiuni între 8-13 milimetri.

Din ouăle depuse la nivelul pliurilor anale, în aproximativ 4 ore eclozează larvele, care migrează fie pe lenjeria intimă sau, local, se reîntorc în tubul digestiv şi realizează retroinfecţia sau pătrund în vagin şi determină complicaţiile genitale ale bolii.

La fetiţe, boala se manifestă mai accentuat

Infectia este suportată diferit de la o persoană la alta. Astfel, copiii au manifestări mai frecvente decât adulţii iar dintre aceştia, la fetiţe simptomatologia este de trei ori mai accentuată.

În infecţiile masive, la sexul feminin poate apărea disconfort vulvovaginal cu migraţia ulterioară a paraziţilor din vagin în uter şi trompe uterine unde are loc încapsularea lor. Tot în infecţii masive au fost descrise cazuri chirurgicale de apendicită acută sau cronică, uneori soldate cu ruptura apendiculară.

De asemenea, la copii sunt descrise în cadrul bolii fenomene de nervozitate, insomnie, scăderea capacităţii de concentrare, coşmaruri şi chiar convulsii.

Cum se stabileşte diagnosticul de oxiuroză

În diagnosticare, un rol important îl joacă atât istoricul pacientului de prurit anal, iritabilitate şi insomnie, cât şi evidenţierea parazitului sau a ouălor acestuia.

Cea mai eficientă metodă de evidenţiere a ouălor de Enterobius vermicularis este amprenta anală, care poate detecta de la un prim examen mai mult de jumătate dintre cazuri.

Analiza trebuie efectuată dimineaţa, înainte de efectuarea toaletei locale. După patru examinări se surprind majoritatea cazurilor. Pentru a exclude diagnosticul de enterobioză, sunt necesare 7 examene efectuate la un interval de 2 zile.

Examinarea coproparazitologică evidenţiază aceste ouă numai în procent de 10-15 % din cazuri, nefiind recomandată ca o metodă de rutină în suspiciunea acestei boli.

Eozinofilia în cadrul hemoleucogramei poate fi sau nu prezentă în cadrul acestei boli parazitare.

Prevenţia este mama sănătăţii!

Igiena joacă un rol important în prevenirea infecţiei – spălarea pe mâini cât mai des şi întotdeauna înainte de fiecare masă, menţinerea unghiilor scurte şi curate.

Ouăle nu sunt distruse de clorinarea apei din piscine.

Studii recente au arătat că în transmiterea acestor infecţii joaca un rol deosebit şi gândacii, cu rol de rezervor pentru această helmintiază.

Medicul va recomanda tratamentul cu medicamente precum şi măsurile de igienă ce trebuie riguros urmate căci alfel riscul de reinfectare este foarte mare.

Autor: As. Univ. Dr. Violeta Cristea, Şef Departament Microbiologie – Laboratoarele Synevo Bucureşti