Dr. George Sireţeanu: „Obezitatea creşte atât perioada de spitalizare în terapie intensivă, cât şi nevoia de ventilaţie mecanică”

Faptul că obezitatea poate fi un factor de risc pentru persoanele infectate cu COVID-19 devine rapid o certitudine în lumea medicală. Iată ce spun specialiştii.
02.04.2020 | Autor: Bianca Poptean
Dr. George Sireţeanu: „Obezitatea creşte atât perioada de spitalizare în terapie intensivă, cât şi nevoia de ventilaţie mecanică”

Pandemia de COVID-19 ne-a transformat tuturor viaţa într-o izolare dificilă.

Multe persoane încearcă să-şi învingă frica de necunoscut, de boală, dar şi de recesiune, cu mulţi carbohidraţi, prăjituri, pizza, pandişpanuri care mai de care mai cuprinzătoare de calorii.

Or, aceasta poate duce uşor la o îngrăşare rapidă şi chiar la obezitate.


Am stat de vorbă cu dr George Sireţeanu, medic specialist chirurgie generală, specializat în chirurgia obezităţii, pentru a înţelege câteva aspecte în privinţa relaţiei dintre obezitate şi acest virus.

Aşa cum ştim deja, coronavirusurile circulă în principal printre animale, dar, de asemenea, se ştie că evoluează şi infectează şi oamenii ca în cazurile de sindrom respirator acut sever (SARS) şi sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS), împreună cu patru coronavirusuri care provoacă simptome respiratorii uşoare, similare cu răcelile obişnuite. S-a demonstrat deja că toate coronavirusurile care produc infecţii la oameni se răspândesc de la om la om.

Obezitatea şi COVID-19: impactul obezităţii asupra bolilor infecţioase transmisibile

Odată cu creştere prevalenţei obezităţii la nivel mondial, a crescut şi interesul în conştientizarea impactului acesteia asupra bolilor infecţioase transmisibile.

Din cauza timpului scurt de la apariţia primelor cazuri de infecţie COVID-19 şi a lipsei studiilor pe loturi mari, proiectate pe perioade lungi de timp, se pot doar extrapola datele statistice studiate îndelung în cazul virusurilor gripale sezoniere, la care se adaugă simptomele şi mecanismele de acţiune ale virusului SARS-nCov, descoperite şi publicate în ultimele 4 luni.

Drept consecinţă a pandemiei cu virusul gripal H1N1 din 2009, obezitatea a fost identificată pentru prima dată ca factor de risc incriminat în creşterea severităţii şi mortalităţii la persoanele infectate.

Mâncatul în exces, care duce la obezitate, determină apariţia unei stări de meta-inflamaţie (inflamaţie cronică a întregului organism), cu implicaţii asupra întregului sistem imun.
Persoanele care suferă de obezitate prezintă un răspuns imun antiviral întârziat sau inadecvat, care duce la o recuperare anevoioasă după infectare.

Mai mult, eficienţa medicamentelor antivirale şi a vaccinurilor este redusă în cazul acestei populaţii, obezitatea putând să modifice ciclul de viată viral, pe lângă un răspuns imun deja slăbit, ceea ce creşte severitatea bolii.

Simptomele principale ale COVID-19 sunt reprezentate de febră, tuse şi dificultăţi ale respiraţiei. Ele pot să apară într-o perioadă de 2 până la 14 zile de la expunerea/contactul cu o persoană infectată cu SARS-nCOV. Majoritatea infecţiilor sunt limitate la nivelul tractului respirator superior, incluzând aici epiteliul nazal, traheal şi al bronhiilor.

În cazuri mai severe, apare infecţia tractului respirator inferior, inclusiv a plămânilor, adesea cu perturbări severe ale respiraţiei, ce necesită spitalizare. Apariţia pneumoniei virale, peste care se suprapun infecţiile bacteriene secundare, duce la apariţia de leziuni pulmonare acute, sindrom de detresă respiratorie acută (ARDS) şi eventual deces.

Studiile imagistice arată că, spre deosebire de afectarea pulmonară în cazul gripei, care se localizează în special în regiunea inferioară a plămânilor, în cazul COVID-19, afectarea pulmonară nu respectă aceste criterii, putând fi infectat întreg plămânul.

Obezitatea şi COVID-19: persoanele obeze au parte de forme mai severe

Progresia infecţiei la nivelul plămânilor şi apariţia simptomelor severe este mai frecventă la populaţia obeză, care de cele mai multe ori prezintă deja un sindrom de hipoventilaţie restrictivă.

În afară de afectarea pulmonară, este cunoscut faptul că obezitatea este asociată de multe ori cu afecţiuni cardiovasculare (hipertensiune arterială, aritmii, risc coronarian crescut etc), perturbări metabolice (diabet de tip II, sindrom metabolic) şi perturbări de ventilaţie (sindromul de apnee in somn). Doar acestea, luate separat, reprezintă factori de risc importanţi care pot duce la o evoluţie severă a infecţiei cu SARS-nCOV, asocierea cu obezitatea influenţând dramatic recuperarea şi posibilităţile de tratament.

Obezitatea şi COVID-19: ce spun studiile

Studiile retrospective arată că, în cazul gripei sezoniere sau pandemice, obezitatea a crescut riscul de spitalizare (pentru persoanele cu teste confirmate pozitiv), odată cu creşterea indicelui de masă corporală (IMC). Aceeaşi susceptibilitate a creşterii severităţii o prezintă şi copiii cu obezitate morbidă.

Obezitatea creşte atât perioada de spitalizare în terapie intensivă, cât şi nevoia de ventilaţie mecanică, cazurile de obezitate morbidă având un risc de deces determinat de apariţia infecţiilor, de 2 ori mai mare decât la persoanele cu obezitate moderată.

Pacienţii obezi spitalizaţi cu sindroame gripale severe au o încărcătură virală mai mare şi un clearance (timp de curăţare/eliberare al virusului) mai îndelungat în comparaţie cu pacienţii normoponderali.

Două studii arată că încărcătura şi depozitul viral,  în cazul obezilor, se menţine cu atât mai mult şi este cu atât mai mare cu cât IMC-ul este mai mai mare.  Încărcătura virală în cazul pacienţilor obezi simptomatici are un clearance cu 42% mai lung decât în cazul pacienţilor simptomatici normoponderali, iar în cazul celor asimptomatici, acest procent ajunge la 104%.

În ceea ce priveşte chirurgia obezităţii, este indicat ca în această perioadă deciziile de efectuare a intervenţiilor bariatrice să fie luate cu prudenţă, punând în balanţă riscurile determinate de afecţiunile asociate obezităţii şi cele ale unei eventuale infecţii cu SARS-nCOV.

Având în vedere că cercetătorii germani ai Institutului „Robert Koch” se aşteaptă ca pandemia să dureze 2 ani şi să afecteze 70-80% din întreaga populaţie a planetei, speranţa noastră rămâne în descoperirea, într-un timp cât mai scurt, a unui vaccin eficient împotriva acestui virus.