Complicaţii neurologice şi neuropsihice la pacienţii cu COVID 19 (studiu)

Preocupările cu privire la potenţialele complicaţii neurologice ale COVID-19 sunt din ce în ce mai raportate, în principal în studii mici. Cercetările mai mari au fost limitate atât de aria geografică, dar şi de specialitatea medicală. Scopul acestui studiu a fost de a cerceta amploarea complicaţiilor COVID-19 în Marea Britanie care au afectat creierul, acesta fiind primul studiu la nivel naţional de supraveghere a complicaţiilor acute neurologice şi psihiatrice ale COVID-19 oferind date valoroase necesare urgent de către clinicieni şi cercetători pentru a afla mai multe informaţii  imediaţi în cercetarea şi sănătatea în domeniul neuroştiinţei COVID-19.

Studiul a avut loc în Marea Britanie, cu ajutorul Asociaţiei Neurologilor Britanici, a Asociaţiei Britanice a Medicilor implicaţi în accidente vasculare cerebrale şi a Colegiului Regal al Psihiatrilor. Acestea au început să colecteze date la începutul lui aprilie 2020, strângând informaţiile a 153 de pacienţi cu COVID 19.
Sindroamele clinice largi asociate cu COVID-19 au fost clasificate ca fiind fie eveniment cerebrovascular (definit ca un eveniment vascular ischemic, hemoragic sau trombotic acut care implică parenchimul creierului sau spaţiul subarahnoidian), fie statut mental alterat (definit ca o modificare acută a personalităţii, comportamentului, cogniţie sau conştiinţă), neurologie periferică (definită ca implicând rădăcini nervoase, nervi periferici, joncţiune neuromusculară sau muşchi) sau altele asemănătoare.

În timpul altor pandemii cu agenţi patogeni respiratorii, incluzând sindromul respirator acut sever, sindromul respirator din Orientul Mijlociu şi gripa A H1N1, au existat rapoarte similare ale pacienţilor cu complicaţii neurologice, fie în faza acută sau mai târziu ca fenomen postinfecţie. În plus, prezentări neuropsihiatrice şi psihiatrice ocazionale au fost raportate în infecţii coronavirus severe, deşi astfel de prezentări ar putea reflecta implicaţii socio-economice mai largi ale pandemiei asupra sănătăţii mintale. Aceste complicaţii sunt relativ puţin frecvente, dar aceşti pacienţi sunt adesea cel mai grav afectaţi, necesitând internarea în terapie intensivă prelungită.

Recomandări

Încep testele pe oameni. Cercetătorii americani vor testa eficienţa unui medicament împotriva coronavirusului

Voluntar vaccinat împotriva COVID-19: „Nu mă simt ca un cobai. Ştiam că fac un lucru bun,…

Accidente vascular cerebrale la pacienţii cu COVID-19 au mai fost descrise în alte cercetări, fiind identificate ca un grup major şi în cadrul studiului de faţă. Cu toate acestea, cercetărorii au identificat o proporţie mare de cazuri de alterare acută a stării mentale, cuprinzând diagnostice neurologice precum encefalopatie şi encefalită sau diagnostice sindromice psihiatrice primare, cum ar fi psihoza. Deşi evenimentele cerebrovasculare şi starea mentală alterată au fost identificate la toate grupele de vârstă, cercetarea de faţă confirmă faptul că evenimentele cerebrovasculare predomină la pacienţii mai în vârstă. Cu toate acestea, aceste date timpurii identifică faptul că modificările acute ale stării mentale au fost suprareprezentate în mod disproporţionat la pacienţii mai tineri din subiecţii studiului.

Dincolo de evenimentele cerebrovasculare, 39 (31%) din 125 de pacienţi au prezentat status mental alterat, cuprinzând nouă (23%) pacienţi cu encefalopatie nespecificată şi şapte (18%) pacienţi atât cu simptome clinice, fie semne de encefalopatie şi dovezi de inflamaţie a SNC care se întâlnesc cu definirea cazului clinic pentru encefalită. Toţi cei şapte pacienţi cu encefalită au îndeplinit criteriile pentru infecţia confirmată cu SARS-CoV-2. Restul de 23 (59%) pacienţi cu stare mentală alterată au îndeplinit definiţiile cazului clinic pentru diagnostice psihiatrice, astfel cum sunt clasificate de către psihiatrul sau neuropsihiatrul care a oferit informaţiile despre caz. Doar doi (9%) din 23 de pacienţi au avut exacerbări ale bolii mintale de durată. Zece (43%) din 23 de pacienţi cu tulburări neuropsihiatrice au avut psihoză cu debut nou, şase (26%) aveau un sindrom neurocognitiv (asemănător demenţei) şi şapte (30%) aveau o altă tulburare psihiatrică, inclusiv un caz de catatonie şi un caz de manie.

Rezultatele acestui studiu, spun cei care l-au realizat,  nu pot fi extrapolate la pacienţii afectaţi uşor sau la pacienţii cu infecţie asimptomatică, dar oferă o perspectivă naţională largă asupra complicaţiilor suficient de severe pentru a necesita spitalizare.

În consecinţă, rămân multe întrebări importante pentru neurologi şi psihiatri. Cât de frecvente sunt complicaţiile neurologice şi psihiatrice la pacienţii cu COVID-19? Ce proporţie de complicaţii neurologice şi psihiatrice afectează SNC faţă de sistemul nervos periferic şi apar noi sindroame? Şi cine este cel mai expus riscului? Probabil acestea vor primi răspunsuri la un studiu viitor.