Sarcina şi naşterea multiplă

Sarcina gemelară este cea mai comună în rândul sarcinilor multiple. Tripleţii, cvarteţii, cvinteţii şi aşa mai departe vin extrem de rar, şi de obicei în urma fertilizării în vitro, la cererea mamei.
Autor: Elena Nistor
Sarcina şi naşterea multiplă

Atunci când o femeie se pregăteşte să aducă pe lume un bebeluş, bucuria e imensă. Dar atunci când se pregăteşte să întâlnească gemeni, bucuria este dublă! Însă pe cât de mare este bucuria, pe atât de mare trebuie să fie şi atenţia acordată micuţilor.

Sarcina gemelară este cea mai comună în rândul sarcinilor multiple. Tripleţii, cvarteţii, cvinteţii şi aşa mai departe vin extrem de rar, şi de obicei în urma fertilizării în vitro, la cererea mamei. Totuşi, nu sunt multe femei care se încumetă la astfel de sarcini. În plus, şi boom-ul de sarcini gemelare de care tot auzim în ultima vreme dacă ne uităm la televizor şi urmărim viaţa celebrităţilor se datorează tot fertilizării în vitro. Unele femei vor să scape cu doi copii si o singură naştere! 🙂

Dar cum se formează sarcina gemelară naturală? Ei bine, există două posibilităţi. În cele mai multe cazuri, se întâmplă ca două ovule ale mamei să fie fecundate de doi spermatozoizi ai tatălui. Gemenii se numesc fraternali (bivitelini) şi au fiecare placenta lui şi sacul lui amniotic. Cu toate că vor veni pe lume în aceeaşi zi, cei doi copii nu vor semăna între ei ca două picături de apă cum s-ar aştepta părinţii, de fapt nu vor semăna mai mult decât oricare altă pereche de fraţi între care există o diferenţă de vârstă.

De cealaltă parte, există posibilitatea (mai rară) ca un ovul fecundat de un spermatozoid, să se dividă şi să se dezvolte doi copii. Aceştia vor fi gemeni maternali, identici sau univitelini, care se vor dezvolta în acelaşi sac amniotic şi vor avea aceeaşi placenă. Materialul genetic al celor doi este identic, chiar dacă la naştere vor avea greutăţi diferite. Sexul şi grupa sanguină vor fi aceleaşi, doar personalităţile vor contrasta.

O sarcină multiplă necesită adesea mai multă ateţie şi grijă decât o sarcină unică, terminându-se de cele mai multe ori înainte de termenul celor 40 de săptămâni. Asta deoarece uterul şi abdomenul mamei nu  mai pot rezista, fiind întinse la maximum. Întrucât naşterea va fi prematură, bebeluşii ar putea avea prbleme cu respiraţia sau la alăptare. Ei au nevoie de îngrijiri speciale, uneori vor sta mai mult în incubator. Faptul că unul dintre bebeluşi este mai plăpând nu ar trebui să constituie un motiv de îngrijorare pentru mamă, întrucât acesta va recupera şi se va dezvolta la fel ca fratele lui.

Un alt aspect care îi sperie pe părinţii bebeluşilor prematuri este fizicul acestora. Mici de 1 – 2 kg, ei au pielea foarte ridată, roşiatică, aproape transparentă, privirea pare goală şi par extrem de fragili. Legătura strânsă cu mama, contactul fizic cu aceasta şi atenţia sporită îi ajută însă să crească şi să se dezvolte normal, ca orice alt bebeluş venit a termen.

Cel mai nou articol Video: