Creşă sau bonă – ce alegem? Explică un expert în educaţie

Să îţi laşi copilul de la piept în grija unei persoane străine pe care ai angajat-o ca bonă ori să-l duci la creşă în grija altor persoane străine - educatoare?
29.10.2019 | Autor: Mădălina Drăgoi
Creşă sau bonă – ce alegem? Explică un expert în educaţie
Creşă sau bonă - ce alegem? Explică inspector de specialitate Diana Lefter, foto arhiva

Toate bune şi frumoase pentru proaspeţii părinţi până când vine momentul ca mama (cel mai probabil) cea care a fost în concediu de creştere şi îngrijire a copilului să se întoarcă la serviciu. Dacă nu sunt bunici dornici să ajute prin preajmă, soluţiile sunt doar două – bonă sau creşă. Fiecare dintre acestea ridică semne de întrebare dar şi foarte multe temeri ies la suprafaţă. Pentru părinţii aflaţi în această situaţie, am stat de vorbă cu inspector de specialitate Diana Lefter, directorul creşei Zebra Zou din Bucureşti.

”Părerea mea este că cele două variante creşa şi bona – nu se pot înlocui una pe alta, dar pot foarte bine să funcţioneze împreună. Este ideal să se facă introducerea copilului în colectivitate de la vârsta de 2 ani, iar pentru perioadele scurte de timp când serviciile creşei nu pot fi accesate, bona este varianta pe care o recomand” – spune Diana Lefter.

Copiii mici pot fi bulversaţi de creşele noi pe timpul vacanţelor

În unele cazuri, în vacanţe unii părinţi recurg la grădiniţe de vară, dar nu întotdeauna copii se adaptează uşor noului mediu ”Evitaţi introducerea copilului în colectivităţi necunoscute pentru perioade scurte de timp, deoarece la această categorie de vârstă nu faceţi altceva decât să îl bulversaţi şi să îl expuneţi inutil la factori stresori” este de părere specialistul.

Ce beneficii aduc creşa şi grădiniţa?

Integrarea copilului în colectivitate aduce în viaţa acestuia o multitudine de schimbări . ”Primul lucru pe care copilul îl va resimţi va fi pierderea statutului de ”centru al Universului”, nu vor mai exista mereu doi adulţi dornici să răspundă afirmativ la toate cerinţele copilului sau care să-i ofere necondiţionat atenţie. El va trebui să se adapteze unui mediu care îi este străin şi care nu se va modifică conform dorinţelor lui imediate, aşa cum probabil este obişnuit”, explică inspectorul de specialite.
Împărţirea jucăriilor este o altă etapă căreia copilul mic trebuie să se adapteze. ”În creşă, grădiniţă, copilul va trebui să împartă cu încă 15 copii de aceeaşi vârstă cu el, atenţia adulţilor (educatoarelor), spaţiul de joacă şi absolut toate jucăriile, ceea ce va duce cu siguranţă la o tragedie, tragedie menită să înceapă pregătirea copilulul pentru mediul social” a mai precizat Diana Lefter.

La creşă şi grădiniţă se nasc primele prietenii ale copilului

Interacţiunea cu copii de aceeaşi vârstă este extrem de benefică. ”Pe lângă toate schimbările de mai sus, probabil cel mai mare beneficiu pe care îl aduce creşa, este dezvoltarea copilului alături de grupul de egali, copiii interacţionează unii cu alţii, dând naştere sentimentelor de prietenie şi unor legături emoţionale speciale astfel încat se realizează contacte sociale în măsură mai mare decât cu adulţii.” Acest moment este foarte important deoarece este un prim pas către independenţă. ”Din acest moment copilul se desparte lent de familie, iese din “cochilia” protectoare a acesteia pentru a-şi face “ucenicia” vieţii în societate, construindu-şi propria realitate” explică specialistul în educaţie.

Ce dezavantaje pot fi pentru copil/părinţi dacă copilul nu merge la creşă şi stă cu o bonă?

”Aşa cum ştim deja, primii 3 ani din viaţa unui copil sunt cruciali în dezvoltarea sa, eu recomand ca în primii 2 ani copilul să crească exclusiv sub ”aripa părinţilor’’, şi în intervalul 2 – 3 ani să se introducă socializarea secundară adică interacţiunea cu egalii, dacă am sări peste creşă şi am opta pentru o bonă în această perioadă atunci am întârzia desprindere de mediu familial şi nu am face decât să introducem în viaţa copilului o altă persoană de ataşament, iar noi ca părinţi nu ne dorim asta, ne dorim să ne dezvoltăm cât mai armonis copilul şi să îi încurajăm dezvoltarea inteligenţei emoţionale”, consideră Diana Lefter.

Ce rol are bona?

O altă dilemă a familiilor care au optat pentru o bonă este următoarea ”bona trebuie doar să supravegheze copilul sau să îl şi educe”? ”Asta este o întrebare dificilă! Copiii la vârste mici funcţionează prin mimetism, comportamentul adulţilor din jurul său, este principala sursă de educaţie, aşadar inevitabil bona va contribui la implementarea anumitor comportamente, obiceiuri, chiar va putea dezvolta abilităţi copilului, dar o educaţie propriu-zisă nu va putea face, pentru că cele mai multe bone nu au studii pedagogice”, a încheiat Diana Lefter.