Primul ajutor în cazul unui accident pe pârtie. Sfatul medicului ortoped

Cum acorzi primul ajutor în cazul unui accident pe pârtie. Sfatul medicului specialist înainte să te urci pe schiuri sau pe placa de snowboard.
08.02.2021 | Paula Rotaru
Primul ajutor în cazul unui accident pe pârtie. Sfatul medicului ortoped

Zăpada aduce mare bucurie în rândul împătimiților sporturilor de iarnă, aceștia găsind pretextul perfect pentru o evadare pe pârtie. Sporturile de iarnă reprezintă modalitatea ideală de a te deconecta și de a petrece timp în natură, ceea ce va strânge foarte mulți turiști pe pârtie în următoarea perioadă.

Schiatul, snowboardingul sau simplul dat cu săniuța pot fi considerate surse inepuizabile de entertainment care contribuie la menținerea unui stil de viață sănătos, combătând sedentarismul specific sezonului rece. Cu toate acestea, trebuie să luăm în considerare toate riscurile la care ne supunem odată cu practicarea sporturilor de sezon.

Primele zile de zăpadă din 2021 au adus mari bătăi de cap salvamontiștilor din toate zonele montane ale țării care îndeamnă la responsabilitate, semn că, odată cu adrenalina, pot apărea și accidentele. Fie că vorbim despre o banală febră musculară, entorse, rupturi sau traumatisme grave, un accident pe pârtie este destul de comun și este indicat să cunoaștem modul în care este recomandat să reacționăm în astfel de situații.

Aflăm totul despre prevenție, gestionarea momentului accidentului și tratament de la Dr. Paul Năstase, medic specialist Ortopedie-Traumatologie în cadrul Enayati Medical City, cu o vastă experiență în tratarea rănilor provocate de sporturile sezonului rece.

Schiul provoacă mai multe accidentări, dar mai puțin severe decât snowboardingul

CSÎD: Care sunt cele mai comune accidentări care au loc în timpul desfășurării sporturilor de iarnă?

Dr. Paul Năstase: Cele mai comune accidentări sunt la nivelul membrelor inferioare, iar aici putem enumera leziunile de ligamente de la nivelul genunchiului, urmate de luxațiile de umăr și rupturile de coafă rotatorie, fracturi la nivelul membrelor, dar și la nivelul coloanei, precum și diverse contuzii sau rupturi musculare.

CSÎD: Există o diferență semnificativă între tiparul accidentărilor petrecute la schi și cel al accidentărilor din timpul snowboardingului? 

Dr. Paul Năstase: Există și aici o diferență, din cauza felului în care alunecăm pe zăpadă și a gradelor de libertate ale membrelor. La schi avem libertate de mișcare și concomitent probleme de stabilizare a corpului puțin mai mari decât în cazul snowboardului, unde practic suntem ținuți bine pe placă. Din acest motiv schiul alpin provoacă în general mai multe accidentări, dar mai puțin severe decât snowboardingul.

Există o statistică interesantă în Statele Unite care spune că snowboarderii sunt cu 50-70% mai predispuși să se accidenteze, dar cu 30% mai puțin predispuși să decedeze pe pârtie decât schiorii. Aici, bineînțeles, vorbim despre un curent major de sporturi extreme, unde majoritatea celor incluși în studiu schiază sau se dau cu placa pe pârtii nemarcate sau chiar în afara pârtiei.

Totuși, în România observăm că schiul aduce mai multe cazuri la spital decât snowboardingul, dar riscul de deces din această cauză este extrem de mic. Asta în ciuda faptului că numărul practicanților de snowboard e în continuă creștere și chiar este aproximativ egal cu cel al schiorilor. Să nu uităm, în schimb, că multe accidentări se petrec la patinaj, deși în România, în ultima perioadă, acest sport este destul de puțin reprezentat. În lume, patinajul, fie că este artistic sau de viteză, este pe locul trei la rata de producere a accidentelor sportive.

Cum acordăm primul ajutor în cazul unui accident pe pârtie

CSÎD: Cum putem gestiona momentul impactului?

Dr. Paul Năstase: Ca în orice sport, trebuie să știi să cazi. Din păcate, 99% dintre accidentele în cazul sporturilor de iarnă se petrec fie în viteză, fie în poziții care nu îți permit o redresare a corpului îndeajuns de eficientă, astfel încât să minimizezi impactul. De asemenea, legăturile, de schi de exemplu, trebuie să sară rapid și să elibereze picioarele pentru a evita forțele mari de torsiune care acționează asupra membrelor. Noi mereu punem mare accent pe echipament corespunzător și bine îngrijit, care te salvează de la leziuni grave și chiar amenințătoare pentru viață.

În momentele imediat următoare impactului nu realizăm de obicei cât de tare ne-am accidentat datorită adrenalinei și celorlalți hormoni care fac ca răspunsul dureros al leziunii să vină uneori întârziat. De aceea este bine să chemăm ajutor și să nu ne mișcăm din poziția în care am rămas, pe cât posibil.

De evitat manevrele care pot agrava starea pacientului!

Dacă vedem vreo parte a corpului într-o poziție nefirească, este bine să nu încercăm să o mișcăm sau să o „punem la loc” de unii singuri, ci să așteptăm ajutor specializat care să știe manevrele corespunzătoare sau să ne ofere modalități de imobilizare a segmentului până când ajungem la o unitate spitalicească. La fel se poate întâmpla cu spatele sau gâtul, în cazul unor fracturi de coloană vertebrală, când este bine să nu fim manevrați decât de către echipajul de prim ajutor (Salvamont etc.) pentru a evita deplasarea fracturii și apariția unor complicații severe.

Cei din jurul nostru trebuie să ne sară în ajutor în cazul în care știu ce au de făcut. De exemplu, persoanele care au participat la un curs de prim ajutor sau cadre medicale, fie că sunt în vacanță sau nu.

În rest, ceilalți care nu sunt pregătiți ar trebui să se rezume la a ne oferi suportul psihologic, asigurarea că vom primi ajutor cât de repede posibil, să ne asigure un confort minim până la apariția echipelor de salvare, cum ar fi menținerea căldurii corpului, și să fie cei care sună la numerele de urgență de îndată ce au văzut că s-a petrecut vreun accident. De evitat toate manevrele care sunt potențial dăunătoare și care pot agrava starea pacientului!

De regulă, accidentele în cazul sporturilor de iarnă sunt destul de severe și adresabilitatea către un serviciu medical este rapidă, fie că vrem sau nu.

Protocolul RICE

În cazul unor traumatisme care nu ne trimit imediat la medic este bine să aplicăm noi măsurile de tip DIY acasă, cum ar fi protocolul RICE (Rest, Ice, Compress, Elevate): să odihnim pe cât posibil segmentul afectat, să menținem gheață local, eventual un bandaj elastic și membrul afectat în poziție ridicată deasupra nivelului inimii pentru o circulație optimă a sângelui.

Putem să aplicăm un unguent de tip cald-rece, cum ar fi cele pe bază de mentol, salicilat de metil sau cele care conțin antiinflamatoare nesteroidiene, dar să evităm frecarea energică, masajul regiunii inflamate sau să tragem de aceasta.

Dacă, în schimb, apare durere constantă, în ciuda tratamentului de prim ajutor, fie durere la mers sau sprijin, limitarea mișcărilor în articulația afectată, umflarea importantă a zonei sau senzație de instabilitate, atunci ar trebui să ne adresăm cât de repede unui medic de specialitate, în vederea unui consult și a unor eventuale investigații care ne ajută pe noi să punem un diagnostic.

CSÎD: Care este tratamentul recomandat pentru diferitele tipuri de accidentări?

Dr. Paul Năstase: Tratamentul afecțiunilor este foarte divers, mergând de la simple măsuri precum cele de mai sus până la tratamente chirurgicale de înaltă performanță. Fiecare pacient este unic și trebuie tratat în funcție de particularitățile sale. De aceea, nu se indică linii generale de tratament, ci se menține doar indicația de a accesa sfatul unui specialist care are în aria sa de interes traumatismele sportive și are experiență în tratamentul pacienților de acest tip.

Forma fizică optimă, definitorie pentru prevenirea unui accident pe pârtie

CSÎD: Care sunt cauzele unui accident pe pârtie?

Dr. Paul Năstase: Cauzele accidentelor sportive sunt, în general, legate de ghinion. Fie că suprafața pe care ne desfășurăm activitatea nu este corespunzătoare (există printre schiori denumirea de zăpadă „ortopedică”, din motive lesne de înțeles), fie echipamentul nu este pregătit corespunzător sau are un defect ascuns, fie ceilalți participanți la activitate provoacă un accident. Nu cred că lucrurile acestea pot fi evitate întru totul.

Dacă alegem să schiem în afara pârtiei, este clar că suntem perfect conștienți de posibilitatea unei accidentări foarte serioase. La fel, dacă venim nepregătiți fizic pentru efort susținut și suntem weekend warriors, putem să obosim muscular și să punem presiune pe ligamente, ceea ce poate determina ruptura acestora, de obicei la ultima coborâre.

Dacă încercăm un sport total nou pentru noi, este bine să primim lecții de la personalul specializat sau antrenori, pentru a evita pozițiile care să ne ducă spre o accidentare.

CSÎD: Cum prevenim apariția unor astfel de evenimente?

Dr. Paul Năstase: Prevenția se face, în primul rând, prin informare. Să știm „cu ce se mănâncă”, să ne pregătim fizic pentru activitatea respectivă. Un corp care stă 8 ore pe zi la birou, 5 zile pe săptămână și este sedentar nu va face față cu brio unei zile de sâmbătă la schi fără repercusiuni mai mici sau mai mari. Forma fizică optimă este definitorie pentru prevenirea unei accidentări serioase.

Echipamentul, cum am mai menționat, trebuie să fie de calitate și atent îngrijit. De asemenea, trebuie respectate regulile jocului și indicatoarele care se află pe teren sau pe pârtii.

Nu în ultimul rând, odihna este cea care poate face diferența. Dacă simțim că suntem destul de obosiți și totuși ne dorim să mai facem o ultimă coborâre, de obicei acea coborâre este o idee proastă. Majoritatea pacienților mei au avut parte de un accident pe pârtie destul de urât tocmai din cauza aceasta.

Primul ajutor în cazul unui accident pe pârtie. Sfatul medicului ortoped
Dr. Paul Năstase este medic specialist Ortopedie-Traumatologie în cadrul Enayati Medical City.