Zborul cu parapanta: distractie si adrenalina

Zborul cu parapanta poate fi o activitate foarte distractiva, care te poate energiza si scoate din rutina. Iata ce beneficii are!
  • Publicat:

Când am zburat prima oară cu parapanta aveam 15 ani. De mică, am fost pasionată de activităţile extreme.

Aşa l-am cunoscut pe Antoniu Bălan, un talentat instructor de parapantă, care mi-a arătat că zborul îţi oferă unul dintre cele mai frumoase sentimente din lume!

Acum, am făcut-o din nou, cu mai puţin curaj, recunosc, dar am fost mult mai prezentă. M-am întâlnit cu Antoniu la 10.00 dimineaţa, într-o vineri. Am urcat pe vârful Igniş, din munţii Gutâi, la o altitudine de aproximativ 1.300m. Vremea nu era tocmai prietenoasă şi, după o săptămână în care plouase în fiecare zi, cerul era atât de întunecat încât nu părea că avem vreo şansă de zbor.

Cel mai bun prieten al nostru în acel moment? Vântul! Care pare că a ţinut cu mine, căci după aproximativ 20 de minute alergam spre marginea muntelui! 1, 2, 3 paşi şi eram în aer! Nu pot să descriu în cuvinte sentimentul ce te cuprinde atunci când te afli deasupra munţilor, a copacilor şi a… vulturilor şi ar trebui să încercaţi ca să înţelegeţi cât de minunată e senzaţia!

Antoniu mi-a explicat fiecare pas, cu răbdare şi veselie, mi-a povestit despre tot ce înseamnă zborul cu parapanta şi care sunt mişcările pe care trebuie să le faci ca să te bucuri cu adevărat de el!

Recunosc, când am ajuns sus, înainte să decolăm, m-a cuprins un oarecare sentiment de frică, unul mai mare de fapt, căci eram gata să o iau pe jos, spre casă. Dar imediat cum am început să zburăm m-am relaxat total, căci siguranţa şi încrederea pe care mi-a oferit-o Antoniu m-a făcut să uit de orice urmă de teamă şi să mă bucur cu adevărat de această experienţă.

Am petrecut aproximativ douăzeci de minute în aer, dar m-am simţit ca şi cum aş fi stat acolo sus cel puţin două ore. Nu cred că timpul are acelaşi sens acolo, căci un minut petrecut deasupra acelui peisaj face cât trei ore de relaxare la spa!

Dacă ai o zi proastă, o săptămână încărcată sau o lună agitată, douăzeci de minute de zbor pot să te facă să uiţi de toate grijile, toate problemele şi gândurile care te epuizează, pot şterge cu buretele orice neplăcere sau eveniment care te supără. La AirSports, Antoniu, campion naţional la zbor, reuşeşte să promoveze zborul liber şi să ajute toţi doritorii să practice acest sport minunat, în maximă siguranţă şi sub atenta supraveghere a instructorilor autorizaţi.

Zborul în tandem, supranumit şi “oameni cu aripi”, este una dintre căile cele mai bune pentru a experimenta adevăratul sens al libertăţii! Te vei simţi ca o pasăre, fiind la baza norilor, bucurându-te de peisajul minunat şi de sentimentul de fericire pe care un zbor cu parapanta ţi-l oferă. Dacă eşti curajos şi cu adevărat pasionat, la Airsports eşti liber să faci cursul de zbor, conceput să ofere pilotului pregătirea necesară pentru a desfăşura activitatea de zbor cu parapanta în maximă siguranţă.

Deşi frica este lucrul care ne opreşte pe cei mai mulţi dintre noi din a încerca zborul cu parapanta, mulţi zic că nu există lucruri mult mai periculoase şi mai riscante pe care le facem în viaţa de zi cu zi. La urma urmei, şi mersul la serviciu poate fi riscant! J Nici frica şi nici vreun alt motiv n-ar trebui să te oprească din a trăi această experienţă.

După ce am zburat lin, am absorbit fiecare colţişor al naturii cu privirea, am lăsat vântul să îmi mângâie pielea şi am întins mâinile ca să simt că zbor, am trecut la ceva mai… extrem! La urma urmei, curajul nu se terminase şi ar fi fost păcat să nu gust din experienţa aceasta pânâ la capăt. Antoniu mi-a arătat câteva acrobaţii, m-a făcut să gust fericirea la intensitate maximă, cu doar o urmă de teamă şi o tonă de entuziasm! Sinceră să fiu, nu pot să vă descriu ce s-a întâmplat exact în cele câteva minute, căci eram mult prea absorbită de sentimente decât de mişcările tehnice, dar vă pot spune că cerul era în dreapta mea şi nu deasupra capului, pământul nu-mi era nici măcar teoretic sub picioare, inima imi era în gât şi stomacul strâns cât un pumn. Fericirea? Maximă! Extazul? Fără limite!

În timp ce ne apropiam de locul aterizării, veselia scădea, căci aş fi vrut să mai rămân măcar o zi întreagă acolo sus, printre nori, cu pământul la propriu la picioare şi cu păsările de partea mea. Nu a plouat, nu s-a înteţit vântul, nu s-a întâmplat nimic care să îmi umbrească fericirea, deci pot să spun, cu mâna pe inimă, că sunt o norocoasă!

Deşi, dacă stau să mă gândesc mai bine, nu ştiu cât a fost noroc, căci sunt sigură că talentul, pasiunea şi priceperea lui Antoniu a făcut toată treaba!

Dar pentru că nu totul poate să fie roz şi auzim destul de des poveşti despre persoane şi piloţi accidentaţi în urma zborurilor cu parapanta, l-am întrebat pe Antoniu şi despre asta, bineînţeles, după ce am aterizat. Mi-a răspuns simplu şi extrem de conştient de riscurile la care se supune zi de zi. Mi-a spus că majoritatea accidentelor cu parapanta sunt provocate de cauze 100% umane, de lipsa de experienţă a piloţilor, de inconştienţa pasionaţilor care zboară fără vreo pregătire în prealabil şi de utilizarea echipamentelor de zbor vechi şi mult prea uzate. Şi mai ales când vine vorba de zborul în tandem, instructorul pe care îl alegi trebuie să fie extrem de bine pregătit şi cu o experienţă mare în domeniu.

Atunci când nu zboară în Nepal, Noua Zeelandă sau altă destinaţie exotică, pe Antoniu Bălan îl găsiţi de cele mai multe ori în Maramureş şi îl puteţi contacta şi pe www.airsports.ro.

“Închide ochii! Eşti pe vârful muntelui, faci câţiva paşi şi eşti acolo sus… în văzduh, plutind în aer! Gravitaţia parcă dispare, visul devine realitate! Timpul se dilată, simţurile ţi se ascut, timpul nu mai există! De când visai să zbori…?” Cam aşa sună mesajul pe care Antoniu îl transmite şi eu visam să zbor din nou încă de prima oară când am făcut-o. Şi o voi face din nou şi cât mai des posibil, de fiecare dată când îmi voi dori să păşesc într-o poveste!

Urmărește CSID.ro pe Google News
Iulia Pocol - web-editor
De mai bine de o săptămână, scriu şi rescriu acest text. Am înţeles că trebuie să pară profesionist, dar să nu vă sperie. Sincer, la 20 de ani, nu aş putea spune că experienţa mă recomandă şi nici că sănătatea era interesul meu principal. Totuşi, nu pot să nu recunosc interesul ...
citește mai mult
Recomandare video
Totul despre stenoza aortică: „Pacientul poate ajunge chiar și la vârsta de 30 de ani să necesite înlocuire de valvă aortică cu o proteză”