Preparatul tradiţional pe care puţini ştiu să-l facă. Iată o reţetă sigură!

Coliva este o mâncare sfântă, săţioasă şi sănătoasă, care se face uşor, dar cu multă răbdare.
05.06.2020 | Redactia CSID
Preparatul tradiţional pe care puţini ştiu să-l facă. Iată o reţetă sigură!

Sâmbătă, pe 6 iunie, creştinii ortodocşi sărbătoresc Moşii de Vară, adică pomenirea morţilor.

La fiecare cinstire a celor plecaţi dintre noi, se pregăteşte coliva, un preparat dulce, pe bază de grâu fiert, miere sau zahăr şi nucă.

De ce se regăseşte coliva în ritualurile creştine, ce origini are şi cea mai gustoasă reţetă de colivă găsiţi în articolul de mai jos.

 

Cum a apărut coliva

Originile colivei se întind mult înaintea creştinismului. Cuvântul „koliva” provine din cuvântul grecesc antic kollybos, care, iniţial, însemna „o monedă mică” şi „plăcinte mici din grâu fiert”.

În Grecia Antică, un amestec de seminţe şi nuci fierte erau oferite în timpul festivalului păgân al Antesteriei. Din acest motiv, în Grecia, koliva mai este numită „sperma”, adică „seminţe”.

În secolul al V-lea d.Hr. coliva, în sensul grâului fiert, a constituit, alături de legumele crude, dieta călugărilor care au refuzat să mănânce pâine.

Asocierea dintre moarte şi viaţă, este adânc înglobată în crearea şi mâncarea colivei. Mâncarea rituală a trecut de la păgânism la creştinismul timpuriu din Bizanţ şi s-a extins în întreaga lume ortodoxă.

Creştinii ortodocşi consideră coliva drept simbolul morţii şi al învierii, potrivit cuvintelor Evangheliei:

„Adevărat, adevărat, vă spun: un bob de grâu căzut în pământ va muri, dar dacă moare, aduce multe roade. (Ioan 12:24)”

Coliva este binecuvântată nu numai la pomenirile rudelor, ci şi în pomenirea sfinţilor.

Cum prepari cea mai gustoasă colivă

Ingrediente:

  • 1 kg arpacaş
  • 500-600 g zahăr (ideal miere de albine)
  • 1 kg nuca macinată
  • coaja de la 2 lămâi spălate foarte bine
  • vanilie (2 pastai sau zahăr vanilat după gust)
  • esenţa de rom
  • 3 l apa
  • 1 praf de sare

Pentru decor:

  • 50 g zahăr pudră
  • 200 g miez de nucă măcinată
  • cacao, bomboane de mici dimensiuni

Mod de preparare colivă:

Arpacaşul se spală foarte bine, alternând apa caldă cu apa rece. Tradiţia creştină spune că trebuie să treacă prin 9 ape, simbolizând cele 9 cete ale îngerilor.

După ultima spălare, arpacaşul se lasă în apă rece 30 de minute, apoi se pune la fiert, într-o cratiţă cu fund gros, ca să nu se lipească.

Se fierbe încet, timp de 2 ore, până se umflă arpacaşul, adică „înfloreşte”. Procesul fierberii este foarte important, de aceea trebuie să aveţi un vas care nu lipeşte sau să puneţi pe ochiul de aragaz un suport metalic rezistent. Nu trebuie amestecat deloc în oală, pentru ca boabele să rămână întregi.

După aproximativ 2 ore, arpacaşul trebuie să fie moale şi păstos. Se stinge focul, se acoperă cu un şervet şi se lasă astfel câteva ore, ideal până a doua zi.

În ziua următoare, fiertura de arpacaş întărită se amestecă cu nuca tocată mărunt şi rumenită uşor, mierea sau zahăr, coaja de lămâie şi restul aromelor pe care doriţi să le adăugaţi.

Mixarea ingredientelor trebuie făcută încet, cu o paletă de lemn, pentru a menţine textura boabelor intactă. Dacă vi se pare că este o colivă prea moale, se pot adăuga două-trei linguriţe de biscuiţi pisaţi.

Decorarea colivei:

Modelul tradiţional presupune realizarea unui model în cruce, din zahăr pudră, cacao, bomboane. Tot tradiţia ne îndeamnă să avem o colivă gustoasă, dulce şi aromată, pentru a cinsti amintea celor pe care îi pomenim.

Coliva este o mâncare sfântă, săţioasă şi sănătoasă, care se face uşor, dar cu multă răbdare.