Pregătiri de Paşte: reţete cu iz de sărbătoare pentru un apetit sănătos

Savuros amestec de reţete culinare, sfaturi practice şi poveşti de familie, cartea lui Margaret Yardley Potter – Gima, cum i se spunea în familie –, şi-a păstrat prospeţimea, în ciuda vârstei sale venerabile (prima ediţie a apărut în 1947). Încă de la primele pagini cartea de faţă se dovedeşte a fi o încântare în egală măsură literară şi culinară.
Pregătiri de Paşte: reţete cu iz de sărbătoare pentru un apetit sănătos

Savuros amestec de reţete culinare, sfaturi practice şi poveşti de familie, cartea lui Margaret Yardley Potter – Gima, cum i se spunea în familie –, şi-a păstrat prospeţimea, în ciuda vârstei sale venerabile (prima ediţie a apărut în 1947). Încă de la primele pagini cartea de faţă se dovedeşte a fi o încântare în egală măsură literară şi culinară.

“Aceasta este o carte de reţete simple şi de bună primire a musafirilor, lucruri pe care eu una le-am învăţat de nevoie, fiindcă am început să mă ocup de gospodărie pe la gloriosul început al anilor ’20, când servitorii şi mâncarea se găseau din abundenţă şi ieftin.

Cinele, chiar cele pentru 4 persoane, erau întotdeauna ceremonioase; iar dacă la cină participau, fără s-o şi savureze întotdeauna, mai mult de 6 comeseni, era normal să te aştepţi la cele mai bune farfurii, cu bordură aurită, la servitoare cu bonete albe şi la un fel cu peşte”, aşa îşi începe autoarea pledoaria în ale gospodăriei.

Lista cea de toate ocaziile

“Ca să vă fie cât mai simplu să planificaţi toată masa, e bine să vă notaţi cât mai din timp un meniu complet pentru seara aceea. Şi când spun complet nu glumesc. Nu scrieţi ceva de genul >. Scrieţi totul pe o foaie mare, împărţită în 3 coloane.

Într-o coloană notaţi meniul propus, iar în celelalte două – cumpărăturile necesare. Faceţi cumpărăturile cu lista în mână, iar dacă nu găsiţi vreun element, tăiaţi-l de pe listă şi scrieţi cu ce îl înlocuiţi. Apoi rupeţi pagina şi puneţi-o la vedere în bucătărie.

Poate vi se pare un efort, dar odată ce vă obişnuiţi nu vă veţi mai necăji când găsiţi un platou cu aperitive uitat în frigider, iar invitaţii au plecat demult. Aceleaşi meniuri scrise sunt nemaipomenit de utile în caz de oaspeţi care rămân peste noapte sau stau mai mult.

Planificaţi şi faceţi cumpărăturile cât mai din timp, notaţi totul şi veţi scăpa de senzaţia aceea de >, care, altfel, ne izbeşte ca un pumn după ceafă imediat ce am strâns micul dejun.”

Sparanghelul divin – “Cea mai mare fericire era în mai şi iunie, când la marginea câmpurilor creşteau o puzderie de suliţe de sparanghel sălbatic. Îl mâncam pe săturate săptămâni întregi, suportând bucuroşi pierderea de prestigiu local în ochii vecinilor, care ne vedeau cum îl culegem.

Cel mai mult ne plăcea sparanghelul cu unt simplu. Curăţaţi sparanghelul, tăiaţi-i cozile tari şi faceţi bucheţele uşor de manevrat, legate cu fâşii de pânză de vreo 5 centimetri lăţime. Turnaţi peste ele apă clocotită şi sărată şi fierbeţi-le până încep să se înmoaie. Scurgeţi sparanghelul, dezlegaţi-l şi serviţi-l pe triunghiuleţe de pâine prăjită crocantă, unsă cu unt, punând şi pe el un pic de unt topit.

Uneori, la unt, în timp ce se topeşte, se adaugă 1 căţel de usturoi zdrobit. Apoi se scoate usturoiul şi se rumeneşte 1 lingură de pesmet pentru fiecare jumătate de cană de unt, rezultând sparanghel italian, iar dacă presăraţi 1 linguriţă de parmezan ras pe fiecare porţie se pare că numele rămâne acelaşi, dar aroma e foarte diferită.”

Friptura de miel – “Nu e musai să fie fadă – indiferent că o serviţi caldă sau rece –, cum se întâmplă în multe case. De acord, la o pulpă adevărată de miel mic, de primăvară, nu prea mai ai ce să adaugi, dar dacă aveţi dubii cu privire la vârsta şi textura cărnii, încercaţi aşa: pentru o pulpă de miel, pregătiţi 2 căni de pătrunjel tocat mărunt, amestecat cu 1 linguriţă de arpagic sau ceapă verde tocată.

Apoi, cu un cuţit ascuţit, cu lamă subţire, faceţi 4-5 crestături în carne, nu prea apropiate, care să meargă până la os. Umpleţi-le pe fiecare până la refuz cu verdeaţa tocată. Tăiaţi feliuţe 1 căţel de usturoi şi strecuraţi feliuţele pe sub piele, ici-colo; sub pulpă puneţi 3-4 rinichi de miel, cu jumătate din grăsime înlăturată.
Dacă vi se pare prea slabă carnea, puneţi o bucăţică de grăsime de la rinichi şi deasupra. Frecaţi bine totul cu făină, sare şi piper, puneţi friptura de miel într-o tavă la cuptor, împreună cu o cană cu jumătate vin roşu, jumătate apă şi lăsaţi-o la copt la foc mediu, pe la 175°, cel puţin 1 oră pentru fiecare kilogram. Aruncaţi o privire în cuptor din când în când şi udaţi mielul cu sosul din tavă.

Când e pe jumătate gata, înlăturaţi bucăţica de grăsime de la rinichi, dacă aţi pus-o, şi aşezaţi în jurul pulpei câte 2 morcovi mici, întregi şi curăţaţi, 2 cepe curăţate şi 2 cartofi albi, prefierţi, pentru fiecare porţie. Mai turnaţi nişte vin cu apă, dacă tava s-a uscat. E gata când legumele sunt puţin rumenite iar carnea a căpătat crustă, înăuntru fiind suculentă.

Puneţi puţină făină şi apă în sosul din tavă, daţi în fiert şi să vedeţi ce minune de sos iese! Cu asemenea deliciu nu cred că veţi mai simţi nevoia obişnuitelor garnituri de coacăze sau mentă.” 

“Carte de bucate, ospitalitate şi poveşti minunate” prezentată de Elizabeth Gilbert, strănepoata autoarei, editura Humanitas, 273 pag.

Andreea Chirila

Andreea Chirilă este absolventă a Facultăţii de Filosofie şi a ocupat timp de 8 ani funcţia de editor coodonator al revistei “Ce se întâmplă, doctore?”. De asemenea, Andreea Chirilă s-a ocupat de rubrica de beauty a revistei, prin pictoriale, articole dedicate tendinţelor din make ... citește mai mult

Cel mai nou articol Video:
Natalia Pavalachi Pittet, sexolog: Cum discutăm cu copiii și adolescenții despre sex