O incursiune în istoria delicioasă a ciocolatei, hrana zeilor

Rădăcinile istorice ale ciocolatei au luat naştere în America Latină, acolo unde arborii de cacao creşteau nestingheriţi şi fără ca valoarea fructului lor să fie de deplin înţeleasă. Civilizaţiile de pe acele meleaguri, Mexicul din zilele noastre, numeau boabele de cacao "kakawa", însă nu se cunosc detalii privind modul în care era consumată aceasta.
O incursiune în istoria delicioasă a ciocolatei, hrana zeilor

Rădăcinile istorice ale ciocolatei au luat naştere în America Latină, acolo unde arborii de cacao creşteau nestingheriţi şi fără ca valoarea fructului lor să fie de deplin înţeleasă. Civilizaţiile de pe acele meleaguri, Mexicul din zilele noastre, numeau boabele de cacao „kakawa”, însă nu se cunosc detalii privind modul în care era consumată aceasta.

Perioada 250-900 după Hristos şi triburile de mayaşi sunt, de fapt, adevăratele puncte de pornire în această minunată poveste a ciocolatei. Se pare că în acea vreme, cacaua era la mare căutare şi se punea mare preţ pe ea, fiind folosită frecvent ca monedă de schimb.

Gândiţi-vă numai ca 10 boabe de cacao erau echivalentul unui iepure sau a unei…prostituate. Deja cu 100 de boabe îţi puteai cumpăra un sclav care să-ţi facă toate muncile. Au existat chiar şi cazuri când boabele de cacao erau „falsificate”, meşteşugarii adoptând tehnica fabricării acestora din lut şi vopsirea lor ulterioară.

De asemenea, boabele de cacao erau folosite şi în cadrul ceremoniilor de nuntă, unde mireasa era promisă mirelui pe baza unei sume stabilite în boabe de cacao.

Însă, în principal, întrebuinţările boabelor de cafea se reduceau la simpla băutură delicioasă, de care şi noi ne bucurăm astăzi. Modul în care era pregătită ciocolata pe timpuri nu diferă cu mult de cel actual: mai întâi, erau culese boabele de cacao, erau lăsate la fermentat şi apoi uscate, după care erau prăjite şi li se îndepărta coaja şi erau măcinate. Această pudră rezultată era amestecată cu apă fierbinte şi cu plante aromatice, cum este chilli, vanilia, mierea sau chiar anumite flori.

Împăraţii din acele timpuri obişnuiau chiar să fie îngropaţi cu un borcan din acest lichid aromat.

În perioada 1200-1500, regiunea mayaşă a fost cucerită de populaţia aztecă, iar potrivit legendei acestora, zeul Quetzalcoatl ar fi adus arborele de cacao pe pământ pentru a se bucura şi muritorii de această plăcere divină.

Abia în 1502, faimosul Columb şi fiul său Ferdinand au ajuns pe aceste teritorii şi au observat bărci pline cu provizii. Aceştia le-au ordonat oamenilor să ducă sacii pe vasul său, însă un muncitor mai neatent a rupt un sac din care a început să curgă pudră de cacao.

Episodul ar fi fost unul cu reminiscenţe istorice, dacă Columb nu ar fi preferat să dea uitării acest incident. El ar fi putut deveni primul om alb care a descoperit ciocolata, însă şi-a pierdut această şansă.

Însuşi împăratul aztec Montezuma a gustat din acestă licoare, însă la momentul respectiv nu se aflase că zahărul este cel care dă gustul plăcut ciocolatei şi a catalogat-o drept „lături pentru porci”.


Însă Cortez, un nobil spaniol, împreună cu armata sa de oameni au continuat să cucerească teritorii vaste din jurul Mării Caraibelor, care erau recunoscute pentru pământurile lor fertile şi recolta bogată de sfeclă de zahăr…Abia atunci, cuiva i-a venit ideea să pună o linguriţă cu zahăr în ceaşca de apă şi cacao, transformând-o în ceea ce astăzi numim ciocolată caldă.

Nu peste mult timp, majoritatea oamenilor cereau şi ei să se delecteze din această băutură fină şi plăcută papilelor gustative. Însă, boabele de cacao erau pătite cu preţul vieţii, deoarece erau considerate adevărate plante medicinale, doctorii de pe atunci prescriind boabele de cacao şi băutura rezultată din acestea în tratarea febrei, pentru a ajuta digestia şi pentru a îndepărta durerile.

Chiar şi în biserici erau recomandate suplimentele pe bază de boabe de cacao în perioadele de post.

La diferenţă de 100 de ani, a fost deschis primul magazin de ciocolată în Londra, unde puteau fi savurate astfel de băuturi exclusiviste, unde nobilii jucau cărţi, discutau despre politică şi alte subiecte de maxim interes pentru acea vreme.

Odată cu cererea în creştere, au fost extinse şi plantaţiile de arbore de cacao pe care erau nevoiţi să le muncească mii de sclavi în folosul celor mai avuţi.

Acest fenomen a dus şi la devalorizarea ca monedă de schimb a boabelor de cacao, astfel că preţurile au scăzut şi toată lumea, indiferent de clasa socială, îşi permitea să bea o cană de ciocolată caldă.

Iar din acest moment a avut loc adevărata explozie a industriei ciocolatei. La începtul anilor 1800, un olandez pe nume Conraad Van Houten a inventat presa de cacao, prin care era obţinut untul de cacao, care era mult mai uşor solubil în apă.

În 1850, britanicul Joseph Fry a avut ideea să adauge mai mult unt de cacao şi să obţină ceea ce numim noi astăzi baton de ciocolată, iar în 1875, Daniel Peter şi Henri Nestle au adăugat lapte condensat şi au creat prima tabletă de ciocolată.

Fineţea ciocolatei din prezent este datorată elveţianului Rudolph Lindt, care în 1879 a inventat o maşinărie specială care omogeniza ciocolata până în punctul în care devenea fină şi se topea în gură.

Reclamele televizate şi războaiele mondiale (unde soldaţii primeau raţie zilnică de ciocolată) nu au făcut decât să crească în popularitate acest deliciu.

În prezent, peste 3 milarde de tone de cacao ţin în spate afaceri de peste 35 de miliarde de dolari.