Mihaela Bilic: O poveste cu o marmotă şi mulţi Omega

Omul a fost proiectat să se comporte diferit din punct de vedere alimentar în funcţie de sezon: primăvara şi vara mâncăm mai puţin, produsele care ne tentează sunt mai sărace în calorii (legume, fructe, lactate) iar silueta e şi ea mai fină; odată cu venirea toamnei, apetitul creşte, suntem atraşi de alimente mai consistente iar organismul îşi face rezerve de grăsime pentru frig.
  • Publicat:
Mihaela Bilic: O poveste cu o marmotă şi mulţi Omega

Charlotte este o marmotă care a devenit celebră în lumea medicală. Nu pentru că ar fi deosebită sau diferită de alte marmote, ci pentru că a ajutat oamenii de ştiinţă să înţeleagă cât de importantă este legătura dintre alimentaţie, natură şi calitatea vieţii……fie şi pentru o marmotă 🙂

Observată în libertate, în mediul el natural, Charlotte se hrăneşte şi se comportă diferit în funcţie de sezon: primăvara, când zilele sunt calde şi lungi prioritatea ei este reproducţia şi creşterea puilor, iar alimentaţia e bazată pe iarbă fragedă plină de acizi graşi Omega 3; la sfârşitul verii, spre toamnă, marmota începe să consume seminţele plantelor bogate în Omega 6, se îngraşă şi se pregăteşte de hibernare.

Dacă primăvara vegetaţia e proaspătă şi săracă în glucide şi grăsimi, spre toamnă, orice plantă îşi va condensa rezervele de amidon, proteine şi acizi grasi în seminţe, elementul care asigură supravieţuirea speciei peste iarnă.

În condiţiile în care marmota noastră omnivoră va începe să consume seminţe în loc de iarbă, apetitul ei va creşte iar surplusul de calorii se va transforma în rezerve de ţesut adipos care o vor proteja de frigul iernii. Cea mai interesantă experienţă a fost scoaterea marmotei din mediul ei natural şi hrănirea cu produse care nu ţin cont de sezon. Dacă Charlotte este hrănită toamna cu iarbă sau seminţe de in bogate în Omega 3, ea nu se mai îngraşă şi în loc să se pregătească de hibernare devine zglobie şi dornică de împerechere.

Cu alte cuvinte bogăţia de Omega 3 din alimentaţie, e semnalul că primăvara s-a întors, cu toate schimbarile de metabolism şi comportamentul pe care îl implică acest lucru. Această poveste complicată are o morală simplă: alimentaţia reprezintă o legătură concretă şi importantă între mediul în care trăim, succesiunea sezoanelor, creşterea şi dezvoltarea plantelor şi fiecare celulă din corpul nostru. Dacă aceasta conexiune se întrerupe sau este pierdută, armonia dispare, organismul îşi pierde reperele şi apar dezechilibrele biologice. Când nu mai suntem în legătură cu natura corpul nostru suferă. Şi cea mai frecventă suferinţă ţine de kilogramele în plus.

Omul, ca şi marmota, a fost proiectat să se comporte diferit din punct de vedere alimentar în funcţie de sezon: primăvara şi vara mâncăm mai puţin, produsele care ne tentează sunt mai sărace în calorii (legume, fructe, lactate) iar silueta e şi ea mai fină; odată cu venirea toamnei, apetitul creşte, suntem atraşi de alimente mai consistente iar organismul îşi face rezerve de grăsime pentru frig.

Din păcate, acest echilibru s-a pierdut. Suntem debusolaţi alimentar pentru că avem mereu la dispoziţie orice tip de aliment, nu trebuie să mai aşteptăm Crăciunul ca să tăiem porcul şi nici Paştele ca să găsim spanac şi lobodă. În acest context, mâncatul nu mai ţine cont de nevoi ci este făcut mai degrabă pe considerente de poftă, plăcere, abundenţă, supra-ofertă.

Dacă până acum un secol oamenii erau fericiţi să aibă ce pune pe masă, măcar o dată pe zi, în prezent trebuie să ne abţinem, să ne protejăm de avalanşa de mâncare. Când mâncăm produse concentrate în calorii fără să aşteptăm să ne fie foame, corpul nostru crede că trebuie să faca rezerve de energie şi se îngraşă. Acum câteva milioane de ani, strămoşii omului învăţau să folosească focul şi să-şi adapteze alimentaţia în funcţie de oferta de sezon: carne, oua şi lapte de animale, fructe din pădure, rădăcini şi seminţe vegetale.

Dacă este nevoie, pot să devină 100% carnivori, precum eschimoşii de la Pol, şi să se hrănească exclusiv cu proteine şi grăsimi animale. Acum avem diete proteice 🙂 Doar în urmă cu 10 000 ani, oamenii au descoperit agricultura şi creşterea organizată a animalelor şi abia în ultimii 6 000 de ani, am reuşit să ne producem singuri alimentele, să punem natura în slujba noastră, să preluăm controlul.

A înţelege faptul că ne aflăm în vârful piramidei când e vorba de evoluţia speciilor şi că trebuie să ne bazăm pe lumea animală şi vegetală, din punct de alimentar, este esenţial pentru sănătatea noastră.

Complexitatea de nutrienţi de care omul are nevoie nu poate fi satisfacută decât respectând statutul pe care ni l-a acordat natura: acela de omnivori. Doar mâncând puţin din toate putem obţine un echilibru alimentar, doar prin diversitate ne putem apăra sănătatea.

Şi mai trebuie să luăm în calcul un element, de o importanţă capitală: trebuie să ne respectam identitatea, materialul genetic, tradiţiile şi pământul pe care ne-am născut. Nimic nu e mai important decât să mâncăm produse autohtone, cu care s-au hrănit generaţii întregi de români, pe care le avem în sânge. Nu doar de sezon trebuie să ţinem cont, ci şi de provenienţa alimentelor.

Dacă trăim în România, ar fi bine să consumăm fasole, mazăre şi linte, nu soia, nuci şi alune de padure nu caju sau fistic, pere şi prune, nu mango şi fructul pasiunii. Putem experimenta şi încerca toate gusturile şi aromele pământului, cu condiţia să nu uităm de ale noastre. Putem consuma produse exotice sau mâncăruri din tradiţiile altor popoare cu condiţia să nu ne renegăm propriile tradiţii.

Este absurd să privim carnea de porc şi laptele cu suspiciune şi neîncredere, să avem nevoie de argumente pentru a le consuma. Şi la fel de absurd este să adoptăm un stil de alimentaţie extremist, care să excludă complet un anumit produs. Nu putem privi mâncarea prin prisma lui „alb sau negru” atât timp cât natura ne-a pus la dispoziţie o paletă atât de largă de produse comestibile.

Pentru că, iată, termenul „comestibil” nu poate avea grade de comparaţie. De acest echilibru trebuie să avem grijă, cu atât mai mult cu cât trăim într-o perioadă de abundenţă alimentară, de globalizare. În condiţiile în care există TOT şi ORICÂND, noţiuni precum „sezon” sau „moderaţie” devin mai importante ca niciodată. Aşa că vă invit la o plimbare prin natură ca să vedeţi că s-au copt prunele şi strugurii. Culegeţi şi decojiţi niste nuci crude, mai sănatoase acum decât orice seminţe exotice din ambalaje colorate. Redescoperiţi gustul autentic şi simplu al produselor noastre autohtone!

Urmărește CSID.ro pe Google News
Mâncarea gătită, preferată de femei
Mâncarea gătită, preferată de femei
Recomandare video
Totul despre stenoza aortică: „Pacientul poate ajunge chiar și la vârsta de 30 de ani să necesite înlocuire de valvă aortică cu o proteză”