Mananc si plang, mananc!

De cand ma stiu, trupul meu poseda mai multe kilograme decat imi doresc! De cand ma stiu, mi-as dori sa fiu mai slaba, sa am alt corp, sa pot manca ce vreau, fara sa simt ca-s vinovata. De cand ma stiu, ma lamentez ca-s grasa, ca ma ingras si de la apa, ca-s vesnic la diete, cure de slabire sau chiar infometare.

O viata plina de frustrari, cu lungi perioade de privari urmate de ospaturi deraiante, finalizate cu o infinita ura impotriva mea si-a genei (de la mama) si a oricarui pretext ce poate explica „necazul” de a arata asa. O viata fara a fi mandra de mine sau de corpul meu, o viata plina de dorinte neindeplinite, de sute de promisiuni si de tanjiri adanci dupa vreo rochie din vitrina sau dupa sentimentul cald de a te relaxa la soare.

Caci nici n-aveti idee cat de mult mi-am tot dorit, vara de vara, sa pot iesi pe plaja fara sa port „greutatea” emotionala a kilogramelor in plus. Fara sa simt ca mai degraba m-as ascunde-n gaura de sarpe, decat sa-mi plimb dizgratioasele grasimi descoperite. Si nici nu stiti cat de mult iubesc si marea si soarele si nisipul cald si sa inot in larg. Poate ca asta este cea mai mare tragedie: ca nu-mi permit sa merg la mare! Iar la piscina nici atat. Acolo as fi si mai „evidenta”. No way!

Recomandări

Mituri şi adevăruri despre ouă, carbohidraţi şi mese la ore târzii

Dr. Oz: 10 moduri simple de a îmbunătăţi dieta copilului tău

Macar daca ar fi vreo dereglare hormonala, vreo tiroida sau orice altceva somatic. Vreun organ pe care as putea sa pot da vina! Am tot facut tot felul de analize ce mi-au transmis ca-s sanatoasa, ca nu vreo boala este responsabila de kilogramele in plus, ci tocmai invers: aceste kilograme in plus ma-mbolnavesc usor, dar sigur.

Caci oricare valoare anormala din foaia de analize nu este decat o consecinta a colesterolului marit sau a lipidelor in exces sau a grasimii depuse unde nu-i e locul. Nici nu mai stiu ce nu am incercat: diete rapide, super rapide, ceaiuri si spiruline, prafuri si pastilute, ciorbe de varza sau doar iarba, am incercat si cura doar cu apa! Am reusit un timp (prea scurt) sa scad un pic si apoi potopul… m-am ingrasat mai rau!

Kilograme… dezarmante

Traiesc paradoxul unui cerc vicios: ca sa slabesc trebuie sa ma misc, sa inot, s-alerg, sa merg la sala. Dar felul in care arat nu imi permite nici unul dintre aceste luxuri! Macar vreo 10 kilograme daca as pierde as mai putea indrazni! Asa mi-e imposibil! N-as suporta privirile sau sfaturile antrenorului ce stie numai teorie, ce n-a trait macar o zi ca gras si judeca situatia doar din perspectiva fizica.

Nu are idee ce se ascunde sub aceste kilograme in plus, cat zbucium, cata durere si rusine, cata frustrare si chiar ura zac depozitate (si nu de ieri, de azi) printre straturile de grasimi. Mi-e dor de mine cum mi-as fi dorit mereu sa fiu! Dar a trecut atata timp decat am incetat sa sper! De cand am inteles ca n-am ce face ca asta-s eu orice ar fi! Ca trebuie sa port aceasta cruce! Ca vesnic nu voi fi decat o grasa nefericita pe care nu o vrea nici un barbat.

Ca sex n-am cum sa sper, cat despre dragoste nici pomeneala. Pentru ca nici macar eu nu ma pot iubi asa, cum as putea pretinde asta de la altii. Si uite asa imi duc eu zilele din ce in ce mai deprimata, mai singura si mai nefericita. Si tot asa mananc sa compensez cumva frustrarea si ma tot ingras si apoi ma tot urasc si mi-am pierdut orice speranta.

Nu mi-au ramas decat serile triste, in singuratate, cand n-am alta solutie decat sa ma fericesc cu o pizza, cu spaghetti si apoi sa-mi indulcesc amarul cu un carton de prajituri insiropate. Si dupa, somnul agitat urmat de insomnii diurne!

Vreau sa slabesc!