Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta XX

Nu stiu daca din punctul de vedere al expertilor nutritionisti neincrederea cu banuiala si cu sentimentul de mare abureala pot sta la aceeasi masa, dar eu le am pe toate cand ma asez sa vorbesc despre combinatiile alimentare interzise au ba.
Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta XX
Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta

Nu stiu daca din punctul de
vedere al expertilor nutritionisti neincrederea cu banuiala si cu
sentimentul de mare abureala pot sta la aceeasi masa, dar eu le am
pe toate cand ma asez sa vorbesc despre combinatiile alimentare
interzise au ba. Pentru unii subiectul e un soi de biblie, cu
vechiul testament scris de stimabilul doctor William Howard Hay in
1911 si cu cel nou, semnat Michel Montignac, apostolul asocierilor
in farfurie. Dar iata ce are de spus si un Toma necredinciosul si
pofticiosul.

Subiectul acesta la care eu nu ma las deloc „combinata” este din
cale afara de controversat si e bine sa o lamurim de la inceput.
Multi sunt gata-gata sa va „manance” daca pre­sa­rati deasupra lui
semne de intrebare, altii il gasesc ineficient si frustrant
(sa-nveti care e treaba cu alcalinele, pro­teinele si alte
„…inele”, sa vezi mereu cu ochii mintii tabelele alimentelor si sa
poti spune chiar trezit din somn daca tabelul A se poate combina cu
tabelul C, in ce conditii sau cu ce urmari, nu e lucru usor).

Oricum in domeniul
asocierii alimentare
toata lumea pare aiba o parere si
pe de-o parte e de inteles – ce functioneaza in cazul unei
persoane, poate da chix in cazul alteia. Va-ncanta? Experimentati
si vedeti daca e de bun augur.

Numai organismul nostru poate decide daca ii prieste sau nu. Al meu
nu pare interesat. El o duce bine cu calorii numarate si bine
tinute in frau (vezi tata, tot mi-a folosit si mate-fizica), cat
mai putini carbohidrati si cat mai multa miscare.

Grasa lista a pacatelor capitale culinare

Ideea e cam asa: grupele de alimente (proteine, glucide, lipide) au
nevoie de perioade diferite de digestie, iar noi putem ajuta
digestia cu conditia sa le combinam pe cele care se vor digera cam
in acelasi timp. Pe langa binele digestiei, mai e si cel al

siluetei
. Nu putem sa facem ciulama din listele
expertilor si sa consumam cand si cum vrem, pentru ca unde e de
capul nostru e si vai de solduri.
Am gasit pe diferite site-uri specializate in probleme de
alimentatie combinatiile considerate criminale. Un fel de „most
UNwanted”:

Sa nu cuplezi niciodata cardohidratii cu alimente acide.
Carevasazica nu paine si dupa aceea citrice – ca in toate filmele
americane in care aia cu gura plina de paine prajita cu ce-o fi
beau dupa, cu nesat, un fresh de portocale. Asadar, distributie
prost facuta la Hollywood…

Nu pot juca impreuna un rol la micul dejun nici macar painea
prajita cu unt si gem, fie el si fara
zahar
. Zaharuri plus amidon egal probleme. Tot ce
credeam bun de la varsta de 4-5 ani pica…

Laptele nu ar trebui combinat cu absolut nimic,
sustin unii. Pentru mine, asta ar fi o lovitura extrem de grea. Ma
fac ca nici n-am auzit.

Pepenele, la fel, trebuie mancat doar el, cu nimic
altceva. Imi pare rau ca n-am apucat sa ii explic asta si
strabunicii mele care s-a stins la 90 de ani dupa ce a mancat o
viata lubenita cu paine.

Un singur fel de proteina pe zi, scrie la unele
carti. La altele, o portie de
proteine
la o masa – cu alte cuvinte exclus si
sunca si branza intr-o omleta.

Proteinele si zaharurile
(fructele) la mese separate. De
acord. Stiu pe pielea mea ca un fruct mancat la mai putin de 2 ore
dupa masa baloneaza teribil.

Teoretic avem interzis si la proteine cu
carbohidrati
– adica o bucata de carne si
cativa cartofi, chiar si fierti, nu pot sta in aceeasi farfurie.
Imposibil sa respect asta, mai ales ca niciodata nu am simtit
efec­tele dezastruoase de care se vorbeste.


Pagina 1 din 2
Treci pe laptele de cocos!
Treci pe laptele de cocos!