Jurnalul unei pofticioase mereu la dietă: dieta şi stilul de viaţă sănătos

"Eu nu sunt la dietă, nu mai spuneţi aşa – este un stil de viaţă, doar v-am corectat de nenumărate ori." Cu toţii ştim cel puţin o persoană, dacă nu chiar minimum trei, care ne ţine acest discurs. Dar cât de mare e de fapt pasul între dietă şi stil de viaţă? Şi câţi vrem, putem, îndrăznim, rezistăm să-l facem?
Jurnalul unei pofticioase mereu la dietă: dieta şi stilul de viaţă sănătos

„Eu nu sunt la dietă, nu mai spuneţi aşa – este un stil de viaţă, doar v-am corectat de nenumărate ori.” Cu toţii ştim cel puţin o persoană, dacă nu chiar minimum trei, care ne ţine acest discurs. Dar cât de mare e de fapt pasul între dietă şi stil de viaţă? Şi câţi vrem, putem, îndrăznim, rezistăm să-l facem?

Am ţinut atâtea regimuri la viaţa mea încât le-am pierdut socoteala. Când te naşti dolofănioară şi te remarci în pozele din fragedă pruncie cu picioare tip bureţei şi cu fălcuţe impozante nu e uşor să înţelegi de ce băieţelul-scobitoare pe care îl placi, în ultimul an de grădiniţă, nu vine să faceţi schimb de plastilină.

Ş-apoi, când te faci de gimnaziu şi pui ochii pe frumuşelul clasei 7 C nu prea pricepi de ce spune în stânga şi în dreapta că ar fi fost bine dacă ai fi avut cu 10 kilograme mai puţin. E oarecum firesc ca mai târziu, în liceu, să îţi sclipească ochişorii când începi să auzi de cure miraculoase de slăbire.

Iar în facultate să te documentezi temeinic pentru un examen pe care îl pici mereu – Silueta Perfectă. Peste ani, îţi trece pe la ureche teoria asta cu stil de viaţă versus dietă şi te apuci să o rumegi bine. Oare tu ai putea să te înhami la asta?

Cetăţeană Pofticioasa iei de bărbat pe numitul Stil-de-viaţă-sănătos?

Recunosc, uneori, mă sperie cumplit întrebarea asta, tip-căsătorie. Adică după 30 de ani în care am flirtat cu eclerul şi am trăit aventuri de-o vară cu nenumărate cutii de îngheţată, după o copilărie incredibil de „prăjituristică”, după ce m-am consolat cu zaharuri după fiecare relaţie care se „zaharisise”, după ce mi-am făcut această rubrică şi un blog botezate după adevărul crud că sunt o mare gurmandă în viaţă (şi la propriu, şi la figurat), să mă convertesc la „nimic-mâncătorism”? Da.

Şi o să vă explic de ce este un DA apăsat (cu toată sperietura periodică de angajament) şi de ce cred că noi punem de fapt greşit problema. Dacă alergăm doar după o talie pe care am văzut-o pe o copertă nu o să putem niciodată să ne apropiem măcar de stilul de viaţă sănătos, darămite să devenim cei mai buni prieteni cu el. Pentru că nu o să conteze niciodată dacă dăm 10 kilograme jos şi apoi punem 15 la loc – o nouă cură, un nou chin, ne va ajuta să arătăm iarăşi acceptabil pentru nunţile programate în toamnă şi, eventual, pentru Revelion.

Şi putem trăi aşa din dietă în dietă cât ne ţin puterile. Doar că nu o să înţelegem cu adevărat nimic din ce înseamnă nutriţie bună şi din nevoile reale ale unui organism flămând să funcţioneze la capacitate maximă şi optimă. Cunosc zeci de femei care fac asta – sar din dietă în dietă, trec prin ele, vorba aceea, ca gâsca prin apă, şi nu au decât un singur scop: să se umfle şi repede-repede să se dezumfle pentru ştiu eu ce evenimente/anotimpuri. Stilul de viaţă, atât de des pomenit în ultima vreme, înseamnă mai mult de atât. Mult mai mult.

Sănătate, chiar mai bună decât toate
Mai bună decât toate urările de aniversări, dar şi decât toate motivele pentru care ne-am gândi vreodată să ne schimbăm radical, repet – ra-di-cal, modul de alimentaţie. Aşa cum aud zeci de poveşti despre diete abuzate şi apoi abandonate, aud şi câteva poveşti despre stiluri de viaţă complet schimbate în bine sau foarte bine, în special cu argumentul sănătăţii.

Vă spun că nici eu, până să nu devin îngrijorată de aspecte medicale şi să citesc enorm despre consecinţele tuturor alimentelor pe care le consumăm, cu drag sau nedrag, nu eram deloc încântată de ipoteza acestui stil căruia trebuie să-i jur credinţă. Dar când am început să aflu despre cât rău ne face de fapt zahărul, cât de periculos este acest 
slăbit-îngrăşat-slăbit-îngrăşat (pentru imunitate îndeosebi, pe care o cam distruge), cât de mult contează nutrienţii din legumele crude pentru buna noastră funcţionare, am început să cred în compatibilitatea mea cu stilul de viaţă sănătos.

Deodată, nu te mai simţi pus într-o cuşcă uitată în faţa unei cofetării, cum te simţeai în timpul unei diete de 5 săptămâni sau luni. Nu mai ai senzaţia aia că ai înfuleca tot ce mişcă după ce cântarul ciripeşte pe placul tău – şi nu o mai ai nu pentru că te gândeşti la siluetă, grija siluetei nu mi se pare suficient de puternică să te ţină pe drumul culinar drept, ci nu o mai ai pentru că eşti conştient că fiecare înghiţitură şi fiece aliment contează pentru sănătatea şi, până la urmă, pentru viaţa ta. Şi mai apoi devii dependent de starea de bine, de energia şi strălucirea pe care le capeţi mâncând numai produse care îi priesc. Şi brusc îngheţata parcă s-a topit din amintiri.

Frământări zilnice despre alimentaţia dietetică, reţete bune de subţiat, dar şi peripeţii savuroase găsiţi şi pe blogul www.pofticioasa.ro.
 

 

Andra Nastase
Andra Nastase

Nascuta intr-o familie cu bunici iscusite la gatit, din ale caror maini ieseau prajituri demne de Cartea Recordurilor categoria Gusturi Divine, inzestrata cu un metabolism extrem de capricios, a se citi lenes, si indragostita de tot ce inseamna delicatesa pe lumea asta, Pofticioasa ... citește mai mult

Cel mai nou articol Video:
Dr. Silvia Chiotoroiu: tratamentul modern pentru cataractă