Cura de slăbire pleacă de la creier

Recent, mi-a trecut sub ochi un studiu care spunea că 6 din 10 femei eşuează într-o cură de slăbire. Surprinzător, având în vedere că la tot pasul te bombardează informaţii, produse light şi priviri ucigătoare când te refugiezi în prăjituri. Iar sezonul cald nu te iartă, impunându-ţi haine vaporoase. Aşa că firescul “de ce apar eşecurile?” se cerea lămurit.

Recunosc, subiectele de la capitolul “dietă” m-au fascinat întotdeauna. În primul rând, pentru că n-am scăpat nici eu de-a lungul vieţii de măsurarea înghiţiturilor. Şi nici de sentimentul de vină după câteva prăjituri, care nici măcar nu-mi plac atât de mult. Şi nici de mâncatul cu privirea fixă în monitor care, evident, m-a adus la îngurgitarea a sute de pungi de covrigei, grisine şi chiar fructe uscate cu sacul.

Şi chiar atunci când am început să arăt cum îmi doream, îmi simţeam creierul secătuit de vlagă, iar bucuria nu era nici măcar la mare depărtare. Pur şi simplu m-am simţit în situaţia de a întreba “now what?” pentru că dincolo de siluetă nu începea deloc viaţa, aceasta continuă pur şi simplu. Aşa că mi-am dat întâlnire cu Mihaela Bilic, nutriţionistul care de-a lungul anilor mi-a tot deschis apetitul pentru lucrurile care contează în relaţia mea cu meniurile zilei.

Recomandări

5 alimente pe care să le consumi pentru o viață mai lungă și mai sănătoasă, conform…

5 mituri despre dieta fără gluten și adevărul din spatele lor

Slăbirea e la modă, dar până când?

Şi am aflat că obsesia pentru diete şi regimuri restrictive nu face altceva decât să întoarcă organismul împotriva noastră. Am mai descoperit cu surprindere că mâncând restrictiv, refuzându-ne plăceri culinare şi ignorând multe alimente cu care am crescut în bucătăria bunicii, nu facem altceva decât să ne depărtăm de la natura umană, cea al cărei ceas interior ar trebui să zică stop atunci când şi-a făcut plinul de nutrienţi.

Practic, ar trebui să mâncăm aşa cum respirăm, fără să fim nevoiţi să ţinem cont de atâtea reguli care ne încorsetează şi nu fac decât să le încălcăm. În plus, gesturi banale precum savurarea ocazională a unei prăjituri au ajuns să fie privite cu circumspecţie de multe persoane de sex feminin, care riscă o nouă boală, ortorexia, adică obsesia pentru hrană sănătoasă.

Şi totuşi, permanenta oscilare între abuz şi cură de slăbire este atât de prezentă în jurul nostru încât ajungi să te întrebi la ce bun efortul dacă la capătul curei de slăbire începe o nouă îngrăşare?

De la cap pleacă totul

Discuţia cu dr. Mihaela Bilic m-a luminat asupra motivelor pentru care multe femei văd slăbirea, de cele mai multe ori eşuată, drept soluţia la probleme emoţionale pe care nu le verbalizează, nu şi le asumă şi nu sunt conştiente că rezolvarea nu vine din eliminarea unor kilograme în plus. Dacă s-ar întâmpla aşa, efectul “yo-yo” nu ar fi fost inventat.

Slăbirea pentru că trebuie, din motive de estetică, nu dă întotdeauna rezultatele dorite, iar nemulţumirile legate de propriul corp pot persista, pentru că slab nu înseamnă obligatoriu şi frumos. Nici raţiunile medicale nu sunt întotdeauna puternice, pentru există multe regimuri finalizate cu probleme de sănătate.

Mai mult, se spune că persoanele slabe au mai multe şanse de reuşită, dar nici un nutriţionist nu ne poate garanta succesul în viaţă, chiar dacă am devenit prieteni cu cântarul.

Citeşte şi: Experiment CSÎD: 6 kilograme mai puţin în 4 luni