Cele mai nocive soiuri de peşte

Pentru că ne aflăm încă în postul Crăciunului iar românii au dezlegare aproape săptămânal la peşte, ne-am propus să îţi dezvăluim care sunt cele mai contraindicate sortimente de peşte din punct de vedere nutriţional.
Cele mai nocive soiuri de peşte

Pentru că ne aflăm încă în postul Crăciunului iar românii au dezlegare aproape săptămânal la peşte, ne-am propus să îţi dezvăluim care sunt cele mai contraindicate sortimente de peşte din punct de vedere nutriţional.

Având în vedere că apele în care trăiesc peştii nu mai reprezintă demult un mediu propice pentru dezvoltarea acestora  şi pentru că industrializarea în exces a dus la o creştere alarmantă a deşeurilor, peştii de altădată nu mai sunt deloc siguri pentru consum şi, în loc să fie o parte importantă din alimentaţie, ajung să fie excluşi cu totul din dietă.

Însă, nu trebuie să fim radicali în privinţa bietului peşte, mai ales că, în principiu, este o sursă excelentă de acizi graşi Omega 3, proteine, minerale (fier, iod, potasiu, fosfor, seleniu) şi vitamine (A, B12, D, E), cu rol deosebit de important în reducerea colesterolului, menţinerea sănătăţii inimii şi prevenirea depresiei. În acelaşi timp, carnea de peşte este excelentă în curele de slăbire deoarece are foarte puţine calorii şi este foarte gustoasă.

Prin urmare, am întocmit un top al celor mai nesănătoase sortimente de peşte, pentru ca data viitoare când mergi la piaţă să ştii ce să eviţi:

  1. Rechinul
  2. Tonul
  3. Macroul de dimensiuni mari
  4. Peştele spadă
  5. Homarul
  6. Crapul
  7. Merluciul
  8. Pangasiusul

Toate aceste soiuri de peşte adună extrem de multe toxine de-a lungul vieţii şi, din această cauză, nu sunt cele mai inspirate alegeri pentru consum.

La polul opus se situează macroul (mai mic de 16 cm), anşoa, heringul, sardinele şi somonul – specii recomandate în special pentru gravide, şi bibanul de mare, scoicile, calcanul, codul şi stridiile.

De asemenea, înainte de a cumpăra peştele, trebuie să fii atentă la anumite aspecte: peştele trebuie să aibă ochii strălucitori, carnea fermă şi solzii nelipicioşi, toate aceste detalii reprezentând semne că peştele este cât se poate de proaspăt.

Şi, chiar dacă ţinem cont de regulile de mai sus, trebuie să fim conştienţi că modul în care gătim peştele este la fel de important precum alegerea acestuia. Dacă în loc să îl gătim la cuptor, la aburi sau la grătar, preferăm să îl prăjim în baie de ulei sau, mai rău, îl facem pane, peştele poate deveni din aliatul sănătăţii un real duşman al acesteia, indiferent ce soi alegi.