Detoxifierea, bună sau rea?

Oriunde întorc capul zilele astea dau de adepţi ai detoxifierii. Oameni cu discursul pregătit care sunt gata oricând să te pună la curent cu cele mai groaznice consecinţe ale hranei moderne, dar şi cu soluţiile la îndemână pe care ei le-au descoperit. În cealaltă tabără sunt cei care nu cred o iotă din teoria primilor. Şi mai sunt şi eu, undeva la mijloc, care mă întreb aşa: de ce tot ajungem în situaţia de a avea nevoie de o detoxifiere?
Detoxifierea, bună sau rea?

Oriunde întorc capul zilele astea dau de adepţi ai detoxifierii. Oameni cu discursul pregătit care sunt gata oricând să te pună la curent cu cele mai groaznice consecinţe ale hranei moderne, dar şi cu soluţiile la îndemână pe care ei le-au descoperit.

În cealaltă tabără sunt cei care nu cred o iotă din teoria primilor. Şi mai sunt şi eu, undeva la mijloc, care mă întreb aşa: de ce tot ajungem în situaţia de a avea nevoie de o detoxifiere?

La începutul acestui an am trăit prima surpriză legată de subiectul detoxifierii – pe 1, 2, 3 ianuarie, în loc să văd în postările prietenilor mei de pe Facebook planuri pentru 2014 şi citate motivaţionale, cum se întâmpla la orice debut de an care se respectă, am început să citesc din partea lor planuri de detoxifiat după sărbători. Reţete crude, strategii de juicing, avantajele unor plante de care nu mai auzisem până în acel moment.

Pe mine una nu mă pasiona aglomeraţia detoxifiantă din simplu motiv că de Crăciun nu mă intoxicasem cu nimic – nu tu cârnaţi, nu tu sarmale, nici măcar o prăjitură. Mă simţeam cumva izolată de valul modei din farfurii, mai ales când am văzut că şi vedetele intrau în horă. Jay Z şi Beyonce apăreau în ştiri potrivit cărora un prieten în convinsese să intre la detoxifiere, iar pasionata de hrană sănătoasă Gwyneth Paltrow lansa un meniu pentru purificare pentru luna ianuarie, alcătuit cu un nutriţionist – doar spicuiesc din el „înainte de prima masă să se consume un pahar de apă cu lămâie la temperatura camerei şi un ceai de plante, după care o supă de morcovi pentru mesele principale, precum şi pui fiert cu broccoli, somon în nucă de cocos şi quinoa cu dovleac japonez Kabocha. Pentru gustări – diferite tipuri de nuci”.

Mă detoxifiez, deci exist

Să nu credeţi că nu m-a luat şi pe mine curentul detoxifierii prin primăvară – mai cu sucuri, mai cu seminţe, mai cu supe, am trecut şi eu prin toate. Mai puţin prin suplimente şi diverse prafuri care, potrivit laudelor producătorilor, te-ar ajuta să îţi cureţi organismul. Ajung şi la ele imediat, căci vreau să vorbim mai pe îndelete despre industria din spatele detoxifierii, dar înainte de asta, reiau ideea cu care am pornit articolul – de ce să ajungem să avem nevoie de reprize de detoxifiere? De ce să nu ne alegem mereu o alimentaţie cu 80% fructe şi legume – de preferinţă crude?

De ce să nu rărim din start consumul de alcool şi cafea? De ce să nu acordăm din principiu o grijă mai mare etichetelor atunci când mergem la cumpărături? De ce să nu fim cu adevărat atenţi la orice opţiune de zi cu zi – din ce recipiente bem, ce apă folosim, ce cosmetice etc? De ce să nu mergem pe mâna detoxifierii cât e anul de lung şi doar de sărbători mari sau prin concedii să mai păcătuim cu un produs mai bogat în zahăr sau cu o prăjeală? Poate că dacă aşa ar sta lucrurile industria detoxifierii nu s-ar mai dezvoltat atât de tare – nu s-ar mai hrăni din spaimele unor clienţi care uită de orice regulă a traiului curat şi sănătos 350 de zile pe an, iar în 15 vor minuni cu orice preţ.

Nu tot ce zboară şi detoxifiază se mănâncă

În toată nebunia produselor detoxifiante – sigur aţi remarcat-o, nu avea cum să vă scape – unii medici specialişti intervin prompt şi avertizează: multe dintre mărfurile care ni se prezintă drept miracole pentru curăţarea organismului de toxine sunt, de fapt, inutile. Iată ce spune un doctor britanic în faţa fenomenului: „Aceste produse de detoxifiere sunt, în cel mai bun caz bani aruncaţi pe fereastră”, iar, în cel mai rău caz, pot genera diverse boli şi afecţiuni.

Ele sunt, totodată inutile, spune Alan Boobis, reputat profesor de biochimie şi farmacologie. „Natura a înzestrat corpul uman, pe parcursul evoluţiei sale, cu un sistem de detoxifiere propriu, foarte eficient, alcătuit din ficat, rinichi şi tractul intestinal. În fiecare zi, aceste trei organe dizolvă şi elimină substanţele dăunătoare din corp – unele dintre acestea provin din mediul înconjurător, iar altele sunt produse derivate ale proceselor chimice din organism.

Apoi, suntem protejaţi şi de o barieră foarte eficientă care se află între noi şi mediul înconjurător: pielea noastră. Împreună, toate acestea formează un sistem de detoxifiere care este robust, sofisticat şi suficient de versatil pentru a elimina concentraţiile obişnuite de impurităţi care ajung în corp”, a explicat cercetătorul britanic. Doctorul Boobis, alături de alţi oameni de ştiinţă de renume internaţional, au analizat o serie de afirmaţii medicale recomandate în cadrul „planurilor de detoxifiere” şi au tras câteva concluzii.

De pildă, despre tabletele de detoxifiere producătorii lor afirmă că pilulele conţin vitamine, minerale, antioxidanţi – inclusiv betacaroten şi N-acetil-cisteină -, care sprijină procesul de eliminare pe cale naturală a toxinelor din organism. Profesorul Boobis spune: „Aceste tablete nu au niciun fel de impact. Nu este nevoie de suplimente de N-acetil-cisteină într-o dietă normală, întrucât aceasta conţine deja substanţe similare.

Suplimentele de antioxidanţi nu sunt nici ele de folos acelor persoane care au o dietă echilibrată şi, în concentraţii ridicate, betacarotenul a fost asociat cu riscul de cancer”. Expertul contestă şi alte produse: „Extractul din rădăcină de urzică -se crede că acest extract natural curăţă şi detoxifică organismul. Nu văd cum un extract din rădăcină de urzică ar putea avea vreun impact asupra corpului în ceea ce priveşte eliminarea toxinelor.

Acest mecanism pur şi simplu nu are niciun sens. Sau siropul de arţar cu lămâie – o băutură alcătuită din acest sirop natural, amestecat cu suc de lămâie, apă şi puţin piper ar avea presupuse calităţi de dizolvare a mucusului şi a toxinelor, dar şi un efect stimulator, grăbind metabolismul, ajutându-l să se cureţe şi să elimine toxinele. Nu există nimic special în acel sirop şi în sucul de lămâie pe care organismul n-ar putea să le primească dintr-o dietă echilibrată, iar acele molecule nu au efecte de detoxifiere.

Doar piperul poate să ne facă să ne simţim ceva mai calzi şi mai transpiraţi”. Acum, nu e bine nici să picăm în extrema cealaltă şi să devenim suspicioşi la orice produs lăudat în această privinţă, dar, spuneţi voi, nu e mai bună strategia mea – să ne îngrijim mai bine de toxinele pe care le băgăm în corp fără să ne chinuim atâta să le scoatem apoi?