Ashihara – sau cum am învăţat să am încredere în mine

Triplu campion mondial şi dublu campion naţional de Ashihara Karate, Vlad Bucşa m-a învăţat, într-o zi extrem-de-călduroasă, pe acoperişul Stejarii Country Club, cum să am încredere în mine şi cum să transform sportul într-o… ARTĂ!
  • Publicat:

Triplu campion mondial şi dublu campion naţional de Ashihara Karate, Vlad Bucşa m-a învăţat, într-o zi extrem-de-călduroasă, pe acoperişul Stejarii Country Club, cum să am încredere în mine şi cum să transform sportul într-o ARTĂ!

Unul dintre cele mai noi şi moderne sisteme de arte marţiale din lume, Ashihara Karate este o artă marţială din categoria celor de full contact şi are un impact deosebit la nivel mondial, mai ales datorită caracterului său dinamic şi spectaculos. Originară din Japonia, această formă de artă marţială a devenit extrem de cunoscută la nivel internaţional, iar România se bucură de peste 17 de cluburi de Ashihara în prezent.

De ce am vrut să încerc Ashihara?

Să vedem! Am stabilit deja că nu mi-e frică de nimic, nu? Da, poate am exagerat puţin, mi-e frică de câteva lucruri. De fapt, îmi era frică. Căci după antrenamentul cu Vlad, am învăţat multe lucruri despre mine. Am învăţat că nu am nevoie de un bărbat care să mă apere. Pot face asta singură. Ashihara te învaţă tehnici de auto-apărare. Şi da, poate fi şi este practicat de femei în întreaga lume.

De fapt, începând cu vârsta de 5 ani şi până la 60, 70 de ani, în funcţie de condiţia fizică, oricine poate să practice acest sport. Când l-am rugat pe Vlad să îmi descrie, într-o frază, ce este Ashihara, răspunsul lui a fost scurt, dar cu un impact puternic: ”Este o artă marţială care începe şi se termină cu respect!”. Respect. O asociere ciudată de cuvinte. Sport-Respect. Am înţeles abia atunci de ce mi-a plăcut atât de mult ora petrecută cu Vlad, îmbrăcată în kimono, simţindu-mă caraghios, dar puternică în acelaşi timp. Ashihara îţi dezvoltă încrederea în tine, puterea de concentrare, capacitatea de a lucra în echipă. Dezvoltă spiritul şi disciplina, respectul şi, bineînţeles, ajută la sculptarea trupului, la dezvoltarea fizică armonioasă într-un mod sănătos, distractiv şi unic.

Vlad s-a apucat de Ashihara în 2004 şi a reuşit performanţe foarte mari într-un timp foarte scurt. După spusele lui, acest lucru i se datorează senseiului său, Nicu Dascălu, primul campion mondial de Ashihara din România. Deşi nu mi-ar ajunge paginile să vă descriu pas cu pas ora de Ashihara, vă pot descrie pe scurt în ce a constat antrenamentul. Am început cu poziţia de luptă, KUMITE DACHI şi am continuat cu HIZA GERI CHUDAN, o lovitură de genunchi la nivelul trunchiului.

Am învăţat apoi GEDAN MAWASHI, low kick în traducere liberă care, recunosc, m-a pus în dificultate mai ales din cauza faptului că, deşi nu pare, necesită mult echilibru. Vlad mi-a arătat apoi HIZA GERI TOBI, o lovitură de genunchi din săritură – preferata mea – şi cea mai dificilă (cred ca am încercat de cel puţin 20 de ori până să iasă… acceptabil). Am încheiat antrenamentul cu SEIZA, poziţia de salut, care presupune seriozitate şi respect. Ei bine, în cazul meu, a fost doar oboseală şi un râs uşor isteric.  

Ce m-a făcut să-mi placă şi mai mult?

Felul în care Vlad mi-a vorbit despre Ashihara. L-am întrebat, simplu, de ce s-a apucat de această formă de arte marţiale şi ce simte atunci când practică acest sport. Mi-a răspuns şi mai simplu. ”Atunci când am început Ashihara m-am regăsit. Am găsit în Dojo (sala de antrenament) respectul, iar ambiţia colegilor şi determinarea pe care mi-o oferea senseiul m-au făcut să îmi doresc să practic acest sport şi să fac din artele marţiale un mod de viaţă. Acesta este scopul lor, al artelor marţiale. Să devină o parte din tine, un stil de viaţă”. O viaţă frumoasă aş spune, căci Vlad a avut un zâmbet larg în ziua aceea şi, în ciuda faptului că m-a certat întreg antrenamentul, am putut să descopăr în el bucuria şi starea de bine pe care i-o provoacă acest sport.

Concluzia după un antrenament

Ashihara nu este un sport uşor. Necesită multă muncă, concentrare şi talent. Necesită determinare, motivaţie şi auto-control. Dar este un sport care merită încercat şi care poate face orice persoană să se simtă mai puternică, mai relaxată şi mai plină de viaţă!

PS: Pe Vlad îl găsiţi aici! 🙂

Urmărește CSID.ro pe Google News
Iulia Pocol - web-editor
De mai bine de o săptămână, scriu şi rescriu acest text. Am înţeles că trebuie să pară profesionist, dar să nu vă sperie. Sincer, la 20 de ani, nu aş putea spune că experienţa mă recomandă şi nici că sănătatea era interesul meu principal. Totuşi, nu pot să nu recunosc interesul ...
citește mai mult
Recomandare video
Totul despre stenoza aortică: „Pacientul poate ajunge chiar și la vârsta de 30 de ani să necesite înlocuire de valvă aortică cu o proteză”