Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta XVII

Pofticioasa a plecat in vacanta si in cautarea de noi produse care sa o ajute sa se mentina la dieta.
Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta XVII
Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta

Legati-ma la ochi, cu material gras prin care sa nu vad chiar nimic, si va promit ca ma duc asa in magazinele mari sau mici pe care le stiu pe la noi si fac cumparaturi de regim. Pentru ca nimic nu se schimba in veci pe rafturi, pentru ca nici o delicatesa light noua de care se bucura papilele unei durdulii straine, nu ajunge si aici. Trebuie sa va spun cum am fost Alice in Tara Minunilor Alimentare. Cu Regina, cu tot.

Supermarketul Alimentu’, ziceam. O rotunjoara dornica de forme fine porneste la vanatoare de produse slabitoare. Doar ca, mai slab cu ele.

Sa vedem:
avem noi salate fresh pentru care au asudat altii si care sa-ti lase gura apa si silueta intacta, avem noi sandvisuri „usoare”, fara o galeata  jumate’ de maioneza si salam gros ca palma, avem noi branzeturi apetisante si degresa(n)te, avem noi toate fructele si legumele pamantului la preturi care nu te fac totusi sa fii cu nervii la pamant, avem noi variante hai nu cu 40% mai putine calorii, dar cu 4 macar, nu cu 0, la anumite si felurite produse, avem noi o bunatate de paine neagra cea de toate zilele de dieta, plina de seminte de care n-ai auzit niciodata, dar care te ajuta la combaterea unei liste de boli, scrisa si pe fata si pe spate. Cam atat avem.

Supermarketul Di aliment, acum. Intr-o varianta in care am si intrat zilele trecute si in care vanzatorii banuiau ca vreau sa ma mut. Le cer pe aceasta cale iertare tuturor londonezilor care n-au avut loc sa-si ia rapid mancare din cauza nebunei fascinata si invidioasa pe rafturile lor.

Ce noroc pe rotofeia englezoaica. Are acolo ce nici cu gandul nu ganditi. Ca sa-ntelegeti, eu, pornita in vacanta cu gand de imbuibare temporara, le-am intors spatele si lui Fish, si lui Chips, si m-am uitat pentru prima data stramb la pizza ori prajituri de s-a intunecat cerul Londrei si s-au cutre­mu­rat din temelii fast-food-urile.

Era pacat de toate alimentele acelea sanatoase si minunate care se gaseau pe toate drumurile britanice, pe care le-am visat doua nopti la rand, dupa care sus­pin si de 5 ori pe zi si pe care i le trec lu’ Mos Craciun anul asta in scrisoare. Acu’ sa-l vad!

Noi cu covrigaria ei cu…

… cu pachetelul de morcovi cruzi in meniurile pentru copii in lanturile de restaurant tip fast-food, cu fructe proaspete si imbietoare si in restaurante si pe strada (stiti de cate luni alerg spre raionul romanesc cu speranta in suflet ca voi zari o smochina cruda? Din noiembrie.

Am zarit-o.Pe Oxford Streed colt cu Baker Street. Dar zmeura cu 2 lire intr-o cutiuta de 2 ori mai mare ca la noi, unde pretul e dublu, credeati ca voi gasi? Am gasit, evident.

Si am mai gasit supe numai din ingrediente naturale cum se jura John Idont’tknowhow, manager am-uitat-la-ce, pe recipientele lor, cu produse pe ambalajele carora iti spun toata povestea fabricarii, mai putin cum o chema pe gaina care „a facut“ puiul pe care il mananci intr-un sandvis cu 50% mai putine calorii decat unul normal si il iei de la colt de strada, cu salate atat de variate si atat de nimerite incat te intorceai mereu in fata raftului lor.
 

Sa va mai spun ca nu treceau 3 minute in timpul zilelor lucratoare si unul in week-end fara ca cineva sa nu treaca in pas de jogging pe langa tine? Nu
le-am comandat statui (silfide) englezilor, nu-ntelegeti asta.

Nu mananca toti ce v-am insirat eu mai sus, nu sunt nicidecum tara viespilor, datorita taliilor. Veti vedea cifre care nu le fac cinste, in caseta alaturata. Dar ei au ce noi nu – optiuni sanatoase, delicioase, deloc exorbitante pentru o dieta care in Romania poate fi tinuta cu putine alimente, mancate cu multe noduri.

Si m-am intors

Nu am mai schimbat de ca­teva luni lista de cumparaturi pe care i-o las domnului meu. La ce bun? Ba chiar a invatat trei sferturi pe de rost si in cu­rand nu va mai avea ne­vo­ie de foaie.

Visam la food-ul londonez cu ochii larg des­chisi si urechile lungite de as­teptare la coada unei case cand m-a trezit vanzatoarea magazinului meu de cartier: „Dar n-ati luat painea de se­cara. Intotdeauna, luni, cand faceti aprovizionare asa aveti in cos: iaurt zero firma X, bran­za firma Y, lapte slab firma Z, oua, putine fructe si paine. Deja stiu care va e prefe­rin­tele”. Si chiar stia. Dar astea nu „e” tocmai preferintele mele. Astea „e” tot raftul.

Citeste si Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta XVI
                  Mananca, iubeste, hraneste-te, iubeste-te

Foto: GULIVER

Festivalul lamailor
Festivalul lamailor