Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta XIV

Un nou episod al pofticioasei.
Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta XIV
no title

Care dintre urmasele Evei a renuntat prima la carnea de porc „cumiofizicanduiatunci salbaticus” pentru ca o strangea fustita de frunze (cu care pana la urma a inceput sa se hraneasca pentru a se mai subtia)? Si cum suna dieta ei: cate un fruct din pomul interzis de 3 ori pe zi, niciodata dupa intoarcerea lui Abel al 480-lea de la vanatoare, pentru ca se lasa intunericul, e tarziu si se depune fructoza din mar direct pe solduri? Oare cate rauri bea pe zi, ca sa slabeasca? Si intr-a cata zi a fost creat aparatul de fitness?

Bantuiam printr-un palat imperial din Viena cand am intrat intr-un soi de sala de sport a impa­ratesei. O voce cu un accent englezesc perfect, inregistrata pe un aparat, imi tranca­nea in ureche si imi spunea ca femeia era extrem de preocupata de silueta ei: tinea felurite regimuri si facea exercitii – spre disperarea imparatului – la obiectele pe care le aveam in fata ochilor. Nimic deosebit. Niste barne.

Ca acelea pe care ma chinuiam eu, antisportiva numarul 1 mondial, in sala de sport din gimnaziu. Majestatea Sa se cocota pe ele pana la epuizare, prin 1800 si ceva. Si dupa atata efort, nu se prezenta la cina ca sa nu puna la loc tot ce daduse jos.

Asa mi s-au nascut intrebari. Cand a aparut dieta? Cat de batrana poate fi? Ce-a fost inaintea pieptului de pui la gratar? Cum arata un mic dejun dietetic in 1850, sa zicem? De ce s-a apucat de regim prima femeie care a facut asta?

Crapa pe ea blana bizonului care ii tinea de cald si de haina pe atunci? Se uita consortul dupa o slabanoaga din alt trib, care manca numai „fructus ciudatus?” Cand si cum a aparut temuta calorie?
 
Domnul Graham si sfatul celor 32 de mestecaturi

Peste tot pe unde m-am uitat, am vazut ca 1800 este momentul de refe­rinta. Pana atunci, oamenii nu ar prea fi avut probleme cu greutatea – decat cei bogati, dar acela era un semn de buna­stare.

Apoi au aparut cei ca­re au inceput sa vorbeasca despre grasi in termenul de „pacatosi” – reverendul Sylvester Graham (sigur va suna cunoscut de pe raftu­rile de paine) ar fi vorbit pentru prima oara despre asta prin 1830 si ar fi inceput sa recomande o alimentatie vegetariana.

Adeptii lui au fost botezati rapid „grahamiti”, iar cei care nu ii puteau as­culta sfaturile live, aveau la dispozitie „Jurnalul lui Graham despre Sanatate si Longevitate”.

In istoria dietei a intrat la final de secol XIX si William Ewart Glanstone, de 4 ori premier al Marii Brita­nii, care a propovaduit cele 32 de mestecaturi – inainte sa inghiti mancarea mestec-o de 32 de ori (dupa numarul total al dintilor).

Asa vei avea un apetit mai mic, o greu­ta­te scazuta si o sanatate mai buna. Ideea a fost preluata si dusa si mai departe de un american care gasea de cuviinta sa mestecam to­tul pana se transforma in… lichid. In timp ce se purtau aceste discutii, moda a in­fluentat si ea fenomenul die­telor (vezi corsetele).

Apoi, industria asigurarilor de viata, cand primele tabele in­toc­mite au inceput sa arate ca supra­ponderalii traiesc mai putin decat restul. Obe­zitatea incepe sa fie pusa la zid si avem curand si primele liste cu termeni jignitori la adresa celor cu probleme de greutate – „porky” in 1860, in America, apoi „jum­bo” in 1880.

Un articol din presa ame­ricana spune chiar ca, in vremea celui De-al Doilea Razboi Mondial, cine era gras era considerat mai mult decat neatractiv, era considerat nepatriot!

Prima pilula de slabit, prima anorexie

Cand am inceput sa caut informatii despre A-Z-ul dietei, nu am gasit decat cateva materiale, dintre care cel mai interesant, de de­parte, cel al unui american, James Martell (din ciclul „The History of…”). In 1918, scrie el, lumea a inceput sa invete cuvantul „calorie”, care il are drept tata pe chimistul Wilbur Atwater si drept mama pe Lulu Hunt Peters, care a luat termenul din laborator si l-a prezentat tuturor intr-un bestseller despre dieta.

In curand, aveau sa se auda si vocile celor care militau pentru separarea alimentelor, pentru ca a manca din toate oricum, inseamna depunere de kilograme. Primul s-a auzit glasul lui William H.Hay, care recomanda ca proteinele, amidonul si zaharurile sa nu fie mancate la aceeasi masa.

Prin anii 1940-1950, iese si prima pilula de slabit, bazata pe derivati ai amfetaminei, dar care este blamata curand si numita „periculoasa”. In anii ’70, psihiatrii aduc in discutie pentru prima data spinosul subiect „anorexia nervosa”.

Iar in 1997, o adolescenta din Craiova abia intrata la liceu incepea prima ei dieta numita simplu „Info­me­ta­rea”, din cauza unui baiat negricios de la a IX-a H. 2001 – a doua cura, una echilibrata, pierde 15 kilograme.

2006, o alta, scapa de si mai multe. 2008, final de an, tot la regim, scrie o noua pagina din jurnalul sla­birii si se gandeste daca de­paseste numarul caloriilor zilnice in cazul in care mananca un mango, dupa ce termina articolul. Doar are din nou de dat jos…

Citeste si Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta XIII
                  Mihaela Bilic – Ce avem voie sa mancam

Foto: NORTHFOTO

Salata sanatoasa pentru o silueta de vis
Salata sanatoasa pentru o silueta de vis