Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta: mancatul fara cap

Ne stim deja suficient de bine incat sa cunoasteti macar atata lucru despre mine: gurmanda asta uraste dietele stricte, pe zile si cantitati, recomandate de vedete in rochite minuscule sau anonimi zambareti pe fluturasi cu “Before” si “After”. Si totusi vreau sa va vorbesc astazi despre Brian Wansink.
  • Publicat:
Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta: mancatul fara cap
Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta: mancatul fara cap

Ne stim deja suficient de bine incat sa cunoasteti macar atata lucru despre mine: gurmanda asta uraste dietele stricte, pe zile si cantitati, recomandate de vedete in rochite minuscule sau anonimi zambareti pe fluturasi cu „Before” si „After”. Si totusi vreau sa va vorbesc astazi despre Brian Wansink.

Probabil nu va spune nimic numele, nu e nici un capat de lume. Omul e un mare cercetator in domeniul acesta care ne da atatea batai de cap si stomac, cel al nutritiei. Nu, nu, nu. Sa nu va inchipuiti ca mi-am uns un guru al dietelor si sunt de acord cu fiecare vorbulita si gramaj pe care le pomeneste. Insa are o teorie cu care sunt de acord pana la un punct.

Mi-am ciulit urechile si mi-am intensificat cautarile on-line cand l-am auzit spunand intr-un filmulet ca „the best diet is the diet you don’t know you’re on” – cea mai buna dieta e aia pe care nici macar nu stii ca o urmezi. Hm, interesant. Apoi l-am gasit in publicatiile cu studii medicale pe teme de alimentatie, propovaduindu-si programul botezat „Mindless eating”. Mancatul fara cap, va sa zica.

Doctorul crede cu tarie ca putem sa pierdem din greutate si sa fim mai sanatosi fara sa tinem regimuri stricte. Doar facand anumite schimbari in mediul care ne inconjoara si in obiceiurile noastre. Urmarea orbeasca a unei diete pentru o luna, doua, trei nu va fi niciodata o solutie, atata vreme cat nu modificam esentialul. Cam asa m-a facut pe mine tare curioasa.

Nu tot ce „zboara” pe site-uri se mananca, dar…

Domnul Wansink are o pagina de internet dedicata acestui mindless eating, cu povete, marturii, sfaturi personalizate contracost si cate si mai cate. N-am sa intru prea tare in detalii pentru ca nu ii fac reclama si nici nu-i recrutez adepti – omul are puncte forte si puncte slabe, masinaria de marketing made in USA ii functioneaza perfect, iar cu unele aspecte chiar nu rezonez. In fine, cel botezat de jurnalisti Sherlock Holmes al alimentelor, ne explica acolo ca, de fapt, ne ingrasam din cauza unui „bad environement” – a unui mediu daunator.

Este impotriva dietelor si spune intruna ca e mai simplu sa ne schimbam mediul inconjurator decat modul de a gandi despre mancare (ceea ce implicit vrem sa facem cand ne inhamam la cure draconice). O marturie care m-a frapat pe site-ul lui este a unui barbat care spune ca a slabit in jur de 2 kilograme doar ca urmare a faptului ca si-a rearanjat dulapurile din bucatarie. Si nu vorbim despre calorii arse in acele momente, ci despre efectele pe care aceasta schimbare le-a avut asupra modului sau de alimentatie. Suna de necrezut, nu?

Mancam cu ochii, nu cu stomacul

Eu cred in subtitlul acesta bizar. Si nu doar pentru ca cercetarile pe care le pomeneste doctorul Wansink spun ca, de obicei, decidem cat mancam, cand mancam si chiar ce mancam, in functie de ceea ce vedem in jurul nostru si in functie de obiceiurile alimentare pe care le avem, si nu pentru ca ne-ar fi realmente foame. N-ati observat niciodata ca mesele vi se schimba daca le luati intr-un restaurant anume? Sau intr-o casa ordonata? Ori intr-o bucatarie care va e draga, draga?

Poate trebuie sa impart salonul la spitalul de nebuni cu acest Brian, insa mie mi se intampla. Mesele luate pe tastatura nu se compara cu cele luate in tihna casei mele intr-o sambata dupa-amiaza, dupa ce dimineata am facut-o luna. Restaurantele traditionale, cu covoare oltenesti si rate salbatice impaiate, ma predispun la mese imbelsugate si uleioase. In anumite magazine cumpar numai alimente de care nu trebuie.

Ceea ce ma inconjoara imi influenteaza cu adevarat alimentatia. De starea de spirit nu mai vorbesc, insa pe ea am abordat-o deja in alte file ale acestui jurnal. Si daca mediul inconjurator tot conteaza atat de mult si tot ne dicteaza meniul zilei, de ce nu facem ceva ca sa-l facem spre placul si binele nostru?

Cititi si mai bine va ganditi

Cu o jumatate sau un sfert de gura, nutritionistii recunosc ca nici ei nu inteleg foarte bine toate aceste probleme de care ne lovim la masa ori pe cantar. Ne pot spune insa ca stomacul uman nu are capacitatea de a “simti” diferentele mici de calorii si adesea nu “inregistreaza” cat de mult am mancat pana cand nu trec minimum 20 de minute de cand am inghitit alimentele.
Asa ca oamenii se bazeaza, da, da, nu radeti, pe ochi, urechi, nasuri ca sa le spuna cand sa se opreasca din mancat. Şi deseori consuma produse in exces, din aceasta cauza. Asta e de altfel si predica de capatai a medicului de care v-am vorbit. Şi care detesta si el termenul de dieta pentru ca este de parere ca suntem atat de diferiti incat nu poate indrazni nimeni sa ne dea retete universal valabile.

Eu ii tin partea cand spune ca este mult mai usor sa le spui oamenilor sa isi ia un set de farfurii mai micute pentru cina, sa inchida televizoarele, computerele si celularele in timpul mesei, decat sa le poruncesti sa renunte la ciocolata si cartofi prajiti si sa consume cantitati minuscule de alimente. E drept, primele schimbari mentionate nu va vor face talia de viespe peste noapte, dar va vor face sa va simtiti mult mai bine si sa fiti mult mai supli in timp. Incercati. Ce aveti de pierdut? Doar niste kilograme. Acum va las. E ora mesei si laptopul trebuie inchis, strica mediul, creste greutatea… 

 
Cele 72.000 de decizii culinare anuale
Intrebat cat de des crede el ca mancam fara cap, doctorul explica la un moment dat ca oamenii au impresia ca iau cam 15 decizii legate de mancare pe zi. De fapt, iau peste 200. 6.000 pe luna, 72.000 pe an, cam un milion in 14 ani. Iar daca aceste decizii favorizeaza macar putin mancatul peste ce are nevoie organismul nostru, atunci efectele se vor vedea perfect.

Doar 100 de calorii pe zi in plus, din aceste alimente pe care le consumam “inconstient”, pot fi traduse in aproximativ 5 kilograme peste greutatea noastra la sfarsit de an. Numai cand ma gandesc de cate ori am pus eu mai mult intr-o farfurie doar pentru ca era maricica si de ce sa ramana goala, nu e pacat. Sau de cate ori n-am terminat totul dintr-un recipient doar pentru ca asa ma simteam eu mai bine, sa-l stiu pe deplin gol. Poate, totusi, n-ar fi rau sa aruncati un ochi pe www.mmethodeating.com. Pe mine chiar m-a inspirat.  

 

Urmărește CSID.ro pe Google News
Andra Nastase - Redactor
Nascuta intr-o familie cu bunici iscusite la gatit, din ale caror maini ieseau prajituri demne de Cartea Recordurilor categoria Gusturi Divine, inzestrata cu un metabolism extrem de capricios, a se citi lenes, si indragostita de tot ce inseamna delicatesa pe lumea asta, Pofticioasa scrie despre telina ...
citește mai mult
Recomandare video
Tratamentul personalizat în cancerul de sân