Ventilaţie artificială

Tehnică ce permite suplinirea parţială sau totala temporară sau prelungită a unei ventilaţii defectuoase. Aceasta permite să se aducă aportul de oxigen necesat orga­nismului şi de a evacua din el dioxidul de carbon, este indicată în tratamentul tuturor insuficienţelor respiratorii, acute sau cronice.In cazul unei ventilatii artificiale partiale vorbim de ventilaţie asistată, iar in cazul ventilatii artificiale totală vorbim de ventilaţie controlată

Tipuri de ventilatii artificiale:

Respiraţia gură-la-gura este o tehnică utili­zată în situaţiile de extremă urgenţă ( prim ajutor).

Baloanele autoexpansive sunt utilizate pentru o ventilaţie de scurtă durată (transportul în ambulanţă). Dotate cu valve unidirecţionale, ele sunt acţionate manual de catre cel ce acorda ajutor ( de regula persoane specializate).

Respiratoarele sunt folosite în caz de ventilaţie artificială de durată mare: comă, paralizie a muşchilor respiratori, slăbiciune respiratorie postoperatorie, episod acut ca urmare a unei insuficienţe respiratorie cronică decompensată, infecţie acută gravă (septicemie).

Masca nazala (mulată pe nasul pacientului) asigura o ventilaţie nocturnă a pacienţilor atinşi de boli care afectează muşchii respiratori sau de apneea de somn (oprirea respiraţiei în mod repetat în timpul somnului).