Sânului (cancer al)

[cancerul sanului]

Cancer care afectează glanda mamară a femeii  sub forma unui adeno­carcinom (cancer al ţesutului glandular) uneori sub forma unui sarcom (cancer al ţesutului conjunctiv).

Cancerul de sân afectează o femeie din 13, domeniul de vârstă cel mai afectat fiind între 50 şi 60 ani; doar 5% dintre paciente au mai puţin de 35 ani la data stabilirii diagnosticului. Este cel mai frecvent dintre cancerele femei­lor şi numărul de cazuri este in creştere.

Factorii favorizanţi sunt gene­tici, definiţi printr-o legătură familială directă (mamă, soră) sau indirectă (mătuşă din partea mamei, bunica maternă); de factori hormonali, caracterizaţi printr-o pubertate precoce (înainte de 10 ani), o menopauză tardivă (după 55 ani) sau o primă sarcină după 30 ani.

Femeile care au un chist sau o tumoră benignă a sânului (tratate sau nu) trebuie să fie supravegheate regulat din cauza riscului mai ridicat care îl prezinta.

Un cancer al sânului poate să se manifeste printr-o întăritură (nodul), printr-o scurgere de lichid limpede sau sângerând prin mamelon, printr-o defor­mare a sânului sau a mamelonului (retracţie), mai rar printr-o durere. Uneori el este asimptomatic şi este pus în evidenţă printr-o mamografie (examen radiologie al sânului).

Un cancer al sânului este descoperit fie cu ocazia unui examen sistematic de către ginecolog, fie de însăşi pacientă în cursul unei autoexaminări a sânului. Diagnosticul este confirmat printr-o mamografie, eventual completată cu o ecografie mamară şi printr-o puncţie a chistului sau a nodulului (biopsie), al căror lichid sau celule prelevate sunt examinate la microscop cu scopul de a căuta celulele tumorale.

Cancerul de sân evoluează mai întâi local, cu extindere la organele din veci­nătate şi la ganglionii limfatici axilari, apoi se propagă pe calea sangvină (metastaze), mai ales la oase, la creier, la ficat şi la plămâni. Aceste metastaze pot apărea tardiv, chiar la 10 ani după descoperirea cancerului iniţial.

Pot fi întreprinse patru tratamente, uneori izolate, alteori în asociere: chirurgia, chimioterapia, radio­terapia, hormonoterapia.

Chirurgia este primul tratament avut în vedere si constă de cele mai multe ori în ablaţia tumorii (tumorectomie), asociată cu examinarea histologică imediată (zisă extemporanee) a acesteia, pacienta conti­nuând să rămână sub anestezie generală: dacă examenul histologic confirmă natura malignă a tumorii, ablaţia gangli­onilor axilari (curăţare ganglionară axilară) este realizată, acordul pentru această eventuală extindere a actului chirur­gical trebuind să fi fost în prealabil obţinut.

Pentru tumorile voluminoase sau multiple, mastectomia (ablaţia sânului) este încă practicată.

Radioterapia, practicată după o tumorectomie, constă în iradierea sânului şi a perimetrului zonei scoase pentru a evita recidivele locale. Tratamentul cuprinde şase până la douăsprezece şedinţe, cu frecvenţa de una-două şedinţe pe săptămână timp de şase săptămâni. O altă tehnică de radioterapie, curieterapia, constă în implantarea în sân, în apropierea tumorii, a unor ace tubulare în care s-a introdus un fir radioactiv şi care sunt lăsate acolo timp de câteva zile.

Chimioterapia este utilizată, după o tumorectemie sau ca metodă terapeutică folosită singură, atunci când tumora evoluează rapid, la femeile tinere, sau atunci când au fost constatate metastazele. Tratamentul se întinde pe o peri­oadă de 2 până la 6 luni şi cuprinde mai multe cure deli­mitate una de alta de folosirea uneia sau mai multor substanţe anticanceroase (mono sau polichimioterapie, asociind mai multe medicamente).

Hormonoterapia, foarte des asociată cu alte tratamente, constă în luarea pe cale orală de antiestrogene atunci când cancerul este hormonodependent, adică atunci când tumora conţine receptori hormonali (elemente situate la suprafaţa anumitor celule şi destinate să primească mesaje hormonale).

Atunci când cancerul de sân este tratat precoce, prognosticul său este bun. Supra­vegherea regulată a unei femei care a avut un cancer de sân şi reluarea tratamentului la cel mai mic semn de recidivă ameliorează şi mai mult acest prognostic. De altfel, o femeie care a suferit un tratament pentru un cancer de sân poate avea în vedere să aibă un copil: ea nu trebuie să aştepte decât o perioadă de doi ani după sfârşitul tratamentului în scopul de a supraveghea evoluţia bolii. Alăptarea maternă nu este totuşi recomandată.

Ameliorarea prognosticului cancerului de sân implică depistarea precoce: examen ginecologic regulat (în fie­care an), mamografie sistematică (din 3 în 3 ani începând cu vârsta de 50 ani), autoexamenul sânilor de către femeie şi consultaţia medicală la cea mai mică anomalie constatată. – vezi  Mamoplastie, Mastectomie.

Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. SC TITLURI QUALITY S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.