Test auditiv care permite evaluarea gradului de afectare a urechii medii sau interne prin compararea auzului pe calea osoasă cu auzul pe calea aeriană.
Acest test face parte din acumetrie, ansamblu de examene care permit testarea auzului unui subiect .
Examenul consta in punerea în vibraţie a unui diapazon la câţiva centimetri de urechea pacientului cu scopul de a-l face să aprecieze transmisia sunetelor pe cale aeriană, apoi se pune diapazonul pe osul mastoid al pacientului cu scopul de a testa transmisia osoasă ( pacientrul comunica medicului daca percepe sunetul ).
In stare normală, proba se numeşte pozitivă. Transmisia aeriană este mai lungă decât transmisia osoasă: subiectul nu mai percepe sunetul diapazonului pus pe craniu, în timp ce el îl mai aude încă atunci când diapazonul se află în faţa conductului auditiv.