Toxocaroza: cauze, simptome, tratament, prevenţie

Toxocaroza: cauze, simptome, tratament, prevenţie

Toxocaroza: definiţie

Toxocaroza este o boală parazitară cauzată de infecţia cu larve de viermi ce se găsesc de regulă în intestinul câinelui (Toxocara canis) sau al pisicii (Toxocara cati). Infecţia poate fi transmisă prin ingestia de sol contaminat cu fecalele animalelor ce conţin larve de paraziţi sau, mai rar, în special în ţările în care se consumă carne de câine sau de pisică, prin consumul de carne contaminată şi insuficient gătită.

La nivel global, incidenţa toxocarozei atinge valori maxime în Indonezia şi Brazilia, urmare de ţări cu statut socioeconomic redus, unde accesul limitat la apă potabilă, nivelul scăzut de educaţie sanitară şi sărăcia sunt factori de risc în apariţia acestei boli parazitare.

Simptomele toxocarozei constau, în principal, în tulburări de vedere, febră crescută, tuse sau strănut excesiv ori dureri abdominale.

Diagnosticul de toxocaroză este uşor de stabilit, pe baza unui simplu test de sânge, iar tratamentul presupune administrarea de medicamente antiparazitare sau corticosteroizi.

Pentru a preveni această boală în rândul animalelor şi al oamenilor, se recomandă deparazitarea periodică a animalelor şi spălarea frecventă pe mâini cu apă şi săpun.

Simptome

Mulţi adulţi care sunt infectaţi cu parazitul Toxocara nu prezintă simptome şi sunt simoli purtători, însă, în cazul persoanelor cu sistem imunitar slăbit sau insuficient dezvoltat, aşa cum sunt cele cu boli cronice sau copiii foarte mici, pot apărea manifestări precum:

  • Inflamaţii oculare (de regulă, un singur ochi este afectat)
  • Vedere înceţoşată
  • Febră
  • Oboseală
  • Tuse
  • Wheezing (respiraţie şuierătoare)
  • Dureri abdominale
  • Mărirea ficatului
  • Lipsa poftei de mâncare
  • Iritaţii la nivelul pielii

Simptomele pot apărea la câteva săptămâni după ingerarea larvelor de viermi şi diferă în intensitate în funcţie de organul în care îşi găsesc „culcuş”.

Toxocaroza: cauze

Cauza toxocarozei este infecţia cu larvele de paraziţi Toxocara ce se găsesc în fecalele câinilor şi pisicilor. Aceste larve pot fi ingerate de copiii mici atunci când se joacă în solul contaminat şi duc mâna murdară la gură sau, mai rar, pot pătrunde în organism prin consumul de carne contaminată insuficient gătită. De asemenea, larvele pot fi ingerate prin consumul de pământ contaminat (o tulburare psihică ce se manifestă prin apetit crescut pentru substanţe neobişnuite – pământ, cretă etc. ce poartă numele de sindromul Pica).

Această boală parazitară nu poate fi transmisă de la o persoană la alta, precum răceala sau gripa.

Odată ingerate, aceste larve penetrează mucoasa intestinală şi ajung în fluxul sangvin, localizându-se în diferite zone ale corpului (ochi, ficat, plămâni, creier etc.). Larvele nu ajung la maturitate în organismul uman (doar câinii, pisicile, iepurii, oile etc. sunt gazde perfecte pentru maturizarea acestora), dar au o durată de viaţă de câteva luni şi cauzează diverse inflamaţii, ceea ce duce la apariţia simptomelor mai sus menţionate.

Diagnostic

Medicul poate suspecta toxocarioza pe baza simptomelor pacientului, dar diagnosticul se confirmă doar cu ajutorul analizelor de sânge, care pot releva prezenţa anticorpilor de Toxocara. Uneori poate fi necesară prelevarea unei mostre de ţesut (de regulă, din ficat) pentru a confirma sau infirma prezenţa larvelor ori a inflamaţiei determinate de acestea.

Toxocaroza: tratament

Toxocaroza viscerală este tratată, de obicei, cu medicamente antiparazitare, în timp ce toxocaroza oculară (de la nivelul ochilor) este mai greu de tratat şi uneori presupune doar prevenirea complicaţiilor ori încetinirea în evoluţie a bolii prin administrarea de albendazol, mebendazol şi corticosteroizi. Uneori poate fi recomandată fotocoagularea cu laser, o procedură care distruge larvele localizate la nivelul ochiului.

Prevenţie

Pentru a preveni infecţia cu larvele de Toxocara, se recomandă:

  • Deparazitarea internă periodică a animalelor
  • Spălarea mâinilor cu apă şi săpun (după contactul cu animalul, după activităţile desfăşurate în aer liber, după schimbarea aşternutului igienic al animalelor – litiera, în cazul pisicilor, sau rumeguşul, în cazul iepurilor)
  • Evitarea consumului de pământ

Autor: Paula Rotaru

Sursecdc.gov, msdmanuals.com

CSID.ro nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. SC TITLURI QUALITY S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.

Vezi în ordine alfabetică
Cel mai nou articol Video:
Dr. Laura Davidescu: greșeli care ne îngrașă