Scleroza multiplă: simptome, diagnostic, tratament

Scleroza multiplă: simptome, diagnostic, tratament

Scleroza multiplă: simptome

Scleroza multiplă este o afecţiune cronică a sistemului nervos central (SNC), caracterizată prin episoade de inflamaţie şi demielinizare focală cu localizări multiple, diseminate în timp (având cel mai probabil la bază mecanisme autoimune îndreptate împotriva proteinelor mielinei, mediate de limfocitele T şi declanşate de factori exogeni încă incomplet elucidaţi, la care se asociază un proces de degenerescenţă şi o funcţie oligodendrocitară anormală) şi printr-un proces de degenerescenţă axonală (care se desfăşoară în paralel, având însă o evoluţie progresivă) la o persoană cu suscepti bilitate genetică pentru boală.

Scleroza multiplă este o boală care debutează la adultul tânăr (20-40 ani), şi este de 2-3 ori mai frecventă la femei decât la bărbaţi. Ca dispunere geografică predomină în regiunile nordice, prevalenţa mergând de la 1 la 100.000 locuitori în zonele ecuatoriale, la 80 la 100.000 locuitori în nordul Europei şi Americii de Nord.

În prezent nu se poate stabili cu certitudine dacă leziunile inflamatoare reprezintă procesul patogenic primar, iar degenerescenţa axonală este secundară, sau dacă leziunile caracteristice bolii sunt cele neurodegenerative, în timp ce procesele inflamatoare sunt doar epifenomene, sau dacă ambele tipuri de leziuni sunt primare şi au o evoluţie relativ independentă, dar intercondiţionată. Din punct de vedere al corelaţiilor între aceste procese patogenice şi clinică, episodele de inflamaţie/demielinizare focală se manifestă prin puseele clinice (recăderi urmate cel mai adesea de remisiuni, cel puţin în prima parte a evoluţiei bolii la majoritatea pacienţilor), în timp ce degenerescenţa axonală este cauza majoră a invalidităţii progresive şi ireversibile, fiind procesul dominant în formele progresive de boală (primară şi secundară), dar prezent încă din stadiile cele mai precoce în toate formele cunoscute ale afecţiunii (inclusiv în forma cu recăderi şi remisiuni).

Care sunt simptomele sclerozei multiple

Manifestările clinice cele mai sugestive pentru diagnosticul de scleroză multiplă pot fi grupate după cum urmează:

  • a) anomalii senzitive: parestezii, adesea sub formă de amorţeli, dureri
  • b) anomalii motorii: deficit motor de tip piramidal, spasticitate, contracţii spastice (în flexie, în extensie)
  • c) anomalii vizuale: nevrită optică (pierderea monoculară a vederii, însoţită eventual de durere)
  • d) anomalii cerebeloase: ataxie, incoordonare, tremor cerebelos (asociat uneori cu tremor postural), dizartrie cerebeloasă
  • e) anomalii ale funcţiilor trunchiului cerebral: parestezii la nivelul feţei, pareză facială, nevralgie trigeminală, vertij
  • f) alte anomalii (mai rare la debutul bolii): crize paroxistice (cu durata de secunde/minute, dar care apar repetat timp de mai multe săptămâni pentru a avea semnificaţie de puseu SM), anomalii vezicale, disfuncţii sexuale, tulburări cognitive

Scleroza multiplă: diagnostic

Un atac (puseu, recadere) este definit că o tulburare neurologică sugestivă pentru SM (relatare subiectivă sau observaţie obiectivă), cu durată de minimum 24 ore, în absenţa febrei. Trebuie excluse pseudoatacurile sau episoadele paroxistice singulare. Se consideră prin convenţie durata de 30 de zile ca interval minim de timp între două pusee diferite.

Există trei variante de diagnostic:

  • SM certă
  • SM posibilă: pacient cu tablou clinic sugestiv pentru diagnostic de SM, care nu a fost complet evaluat sau a cărui evaluare întruneşte o parte, dar nu toate criteriile necesare pentru diagnostic.
  • SM absentă.

Diagnosticul diferenţial

O serie de afecţiuni foarte diverse pretează adesea la confuzii cu SM. De aceea, etapa de diagnostic diferenţial este extrem de importantă. În acest sens trebuie luate în discuţie cel puţin următoarele ti puri de maladii:
 
Boli considerate a fi variante ale SM
  • scleroză concentrică Balo
  • demielinizarea subpială diseminată
  • neuromielită optică
  • variantă Marburg a SM acute
  • SM pseudotumorală
  • leucoencefalopatia lacunară concentrică
  • scleroză mielinoclasti că difuză (boala Schilder)
Boli care seamănă clinic cu SM
  • alte boli infl amatoare (infecţioase şi noninfecţioase)
  • encefalitele/encefalomielitele postinfecţioase (postvaccinale)
  • encefalomielită acută diseminată (ADEM)
  • leucoencefalită acută hemoragică
  • mielită acută transversă
  • infecţii spirochetale (neuroborelioza, sifilis)
  • infecţii cu retrovirusuri (HIV-1, HTLV-1)
  • infecţii cu virusuri herpetice
  • metastaze septice
  • infecţii cu Chlamydia pneumoniae
  • bruceloză
  • meningită cronică
  • boala Behçet
  • sarcoidoză
  • lupusul eritematos diseminat şi alte boli de colagen
  • sindromul antifosfolipidic
  • sindroame paraneoplazice

 

Scleroza multiplă: tratament

Deoarece, în pofida volumului enorm de cercetări făcut în ulti mii 10-15 ani cu scopul de a elucida etiologia SM, cunoştinţele actuale
sunt încă destul de departe de a preciza o cauză a acestei maladii, nu există încă un tratament etiologic care să determine vindecarea afecţiunii. Cunoaşterea lanţului complex de evenimente patogenice, în continuă dezvoltare, a putut însă să stea la baza dezvoltării unor posibilităţi terapeutice care, în anumite condiţii (formă evolutivă, momentul introducerii terapiei), cresc şansele unei bune părţi dintre pacienţi de a li se modifica evoluţia naturală a bolii, în sensul alungirii distanţei dintre recăderi, a scurtării duratei şi diminuării severităţii puseului, a reducerii acumulării de leziuni cerebrale, întârzierii virajului spre formă secundar progresivă a SMRR şi uneori a încetinirii invalidării neurologice.
 

În prezent, posibilităţile terapeutice se pot grupa în următoarele categorii:

 
  • A. Tratamente care modifi că evoluţia bolii
            A.1. Imunomodulator
            A.2. Imunosupresor
  • B. Tratamentul puseului
  • C. Tratamentul simptomati c şi recuperator
Recomandările de tratament se bazează pe datele curente de efi cacitate provenind din studii clinice, acestea stând la baza înregistrării de către diferitele autorităţi medicale a diferitelor produse.
 
Sursa: Ghiduri de diagnostic şi tratament în neurologie / Coordonator ştiinţific: Prof. Dr. Ovidiu Băjenaru. – Ed. a 2-a, rev. şi adăugită. – Bucureşti : Amaltea, 2010
Foto: 123rf.com
Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. SC TITLURI QUALITY S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.