Rahitismul: cauze, diagnostic, tratament

Rahitismul: cauze, diagnostic, tratament

Rahitismul: cauze

Rahitismul carenţial (RC) este o boală metabolică generală, proprie mai ales primei copilării. Apare în perioadele de creştere rapidă şi este determinată de hipovitaminoza D care afectează în special metabolismul fosfo-calcic şi duce la tulburarea mineralizării normale a osului.

Cauzele principale  ale rahitismului carenţial

  • aplicarea incorectă sau incompletă a profilaxiei cu vitamina D, renunţarea la aceasta după vârsta de 12 luni;
  • grad crescut de poluare;
  • regimuri alimentare dezechilibrate, mai ales cele cu exces de făinoase;
  • eficacitatea redusă a stoss-profilaxiei faţă de profilaxia fracţionată;
  • variaţii individuale ale nevoilor de vitamina D şi neadaptarea dozei la acestea;
  • menţinerea dozelor profilactice, fără trecerea la cele terapeutice, în momentul apariţiei primelor semne clinice de rahitism.
Pe lângă factorii implicaţi mai sus, rol favorizant în apariţia rahitismului îl au şi: prematuritatea, hiperpigmentaţia pilelii, tulburările de absorbţie intestinală, bolile hepatice şi renale cronice, terapia prelungită cu cortizonice, fenobarbital, fenitoin.
 

Necesarul de vitamina D

Raţia recomandată de vitamina D (RDR) necesară copilului în perioadele de creştere este de 400-500 UI/zi în regiunile însorite şi de 1000-1200 UI/zi în regiunile reci sau în situaţiile biologice speciale. Nevoile zilnice nu pot fi asigurate de sinteza cutanată şi de alimentaţie (nici chiar în cazul alimentaţiei la sân). De aceea, pentru prevenirea rahitismului este necesar un aport sistematic de
vitamina D, în toată perioada de creştere, alimentaţia şi regimul de viaţă sanogene având şi ele o importanţă majoră. 

 

Rahitismul: diagnostic

Diagnosticul este bazat pe anamneză, examen clinic şi proba terapeutică, dar în situaţiile dificile se poate apela la datele radiologice şi cele biochimice.

Anamneza

Naştere prematură, efectuarea incorectă a profilaxiei cu vit. D, expunere insuficientă la soare, tegumente hiperpigmentate, alimentaţia
dezechilibrată (exces de făinoase), creştere staturo-ponderală accelerată.

Date clinice

Leziunile cutiei craniene:
  • craniotabesul – este expresia calcificării insuficiente a oaselor occipito-parietale, cele mai solicitate mecanic în primele 3 luni de viaţă. Clinic, se traduce prin rezistenţă diminuată la digitopresiune, cu senzaţie de folie de celuloid (“minge de ping-pong”);
  • alte deformări: bose parietale şi frontale, aplatizarea oaselor parietale şi/sau occipitale (plagiocefalie), FA larg deschisă după vârsta de 8 luni, sau persistentă după 18 luni, macrocranie. FA mare şi apariţia boselor în primele 3 luni de viaţă pot fi semnele unui rahitism cu debut neonatal.
Deformări toracice:
  • mătănii condrocostale: nodozităţi palpabile sau vizibile, localizate la nivelul joncţiunii condro-costale, realizând o linie oblică ce coboară dinspre stern către regiunea anterio-laterală a bazei toracelui;
  • torace deformat: lărgit la baze, cu proiecţia laterală şi anterioară a falselor coaste, şanţ submamar Harrison (în zona de inserţie a diafragmului), stern înfundat (“de pantofar”) sau proeminent (“carenat”), aplatizare laterală a toracelui în partea superioară; 
  • deformări ale claviculelor, fracturi spontane ale coastelor.
Leziuni ale membrelor:
  • deformări metafizare (“brăţări”): lărgirea vizibilă sau palpabilă a metafizelor inferioare ale oaselor lungi ale antebraţelor şi gambelor (unde pot realiza aspect de maleolă dublă);
  • deformări ale diafizelor, mai ales la membrele inferioare: încurbarea anterioară a tibiei în primul trimestru de viaţă, ca şi accentuarea deformărilor tibiei şi femurului odată cu începerea mersului, sunt semne de evolutiviate. Astfel, pot apare: genu valgum (“picioare în X”), genu varum (“picioare în paranteză”), fracturi spontane indolore (mai ales la tibie şi radius, frecvent însoţite de deformare angulară).
Deformări ale coloanei vertebrale şi bazinului:
  • cifoză dorsală sau lombară; 
  • scăderea diametrului anterio-posterior şi a celui lateral al bazinului;
  • “coxa vara”.

Schimbarea ordinii de apariţie a dinţilor şi distrofii dentare.

Rahitismul: tratament

Profilaxia rahitismului

Regimul de viaţă şi alimentaţia au un rol esenţial, chiar dacă nu sunt suficiente:
  • Alimentaţia exclusiv la sân în primele 5-6 luni de viaţă este optimă (înţărcarea se recomandă după 12 luni). Avantajele laptelui de mamă sunt: conţine metaboliţi activi ai vitaminei D; asigură un raport calciu-fosfor optim pentru absorbţia celor două minerale; asigură pH acid conţinutului gastric şi intestinal şi are lactoză în cantitate mare, ambele caracteristici favorizând absorbţia calciului şi a vitaminei D.
  • Mama trebuie să aibă o alimentaţie echilibrată, suplimentată cu vitamina D, în aceleaşi doze ca pentru gravide.
  • Când alimentaţia la sân este imposibilă, după toate eforturile făcute, copilul va primi formule de lapte pentru sugari; laptele de vacă, sau laptele praf tradiţional vor fi evitate categoric până la cel puţin 7 luni, preferabil până la un an.
  • Diversificarea este oportună cel mai devreme în a cincea lună de viaţă, fără a se abuza de făinoase şi introducând ori de câte ori este posibil alimente îmbogăţite cu colecalciferol, sau cel puţin pe cele reputate a conţine în mod natural o cantitate mai mare de colecalciferol (ex. peştele alb proaspăt – bogat în acizi graşi polinesaturaţi şi vitamină D – se recomandă în alimentaţia copiilor mai mari de un an).
  • Nou-născutul poate fi scos la aer chiar de la vârsta de 1-2 zile, în funcţie de greutatea copilului şi de temperatura ambiantă (un sugar sănătos poate suporta temperaturi de – 100C în zilele fără vânt şi fără umezeală). Expunerea la aer trebuie făcută progresiv: 15-30 de minute până la 3-4 ore în anotimpul rece şi 6, chiar 12 ore în timpul verii. La copii mai mari va fi încurajată mişcarea în aer liber, cu capul acoperit, dacă soarele este puternic.
  • Trebuie acordată atenţie şi condiţiilor de microclimat pentru că s-a dovedit că acei copii care locuiesc în spaţii  întunecoase şi neaerisite, precum şi cei din mediu cu fumători, fac mai frecvent rahitism.
Suplimentarea alimentaţiei cu vitamina D este obligatorie în prevenirea rahitismului în ţara noastră şi se recomandă începând din prima săptămână de viaţă (chiar şi prematurii gavaţi beneficiază de acest aport). Deficitul tranzitoriu de hidroxilare hepatică a vitaminei D este controversat şi, în orice caz, nou-născutul cu o greutate mai mare de 1500g poate începe profilaxia antirahitică din a şaptea, maxim din a paisprezecea zi de viaţă. Studii clinice demonstrează că după 2-3 săptămâni de viaţă vorbim de tratamentul şi nu de profilaxia
rahitismului! În plus, la nou-născut diagnosticul este foarte greu de pus: în afara modificărilor biologice (care nu se fac de rutină), singurele semne clinice sunt cele de hiperexcitabilitate neuro-musculară.

Tratamentul rahitismului

Apariţia semnelor de rahitism carenţial impune trecerea de la dozele profilactice de vitamină D la o schemă terapeutică şi la  administrarea concomitentă de calciu.
 
Obiectivele tratamentului:
• prevenirea şi corectarea deformărilor scheletice rahitice şi a hiperparatiroidismului reactiv;
• prevenirea şi corectarea hipocalcemiei şi a simptomelor legate de aceasta (tetanie, până la moarte subită);
• asigurarea creşterii şi dezvoltării normale;
• aplicarea unor doze de vitamina D care să asigure efectul terapeutic, evitând apariţia efectelor adverse cum sunt: hipercalcemie, hipercalciurie şi consecinţele acestora.
 
Regimul de viaţă şi alimentaţia sunt importante atât în terapie, cât şi în prevenirea bolii.
 
Foto:123rf.com

 

Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. SC TITLURI QUALITY S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.
Tags: