Paralizia nervului facial: cauze, simptome, tratament

Paralizia nervului facial: cauze, simptome, tratament

Paralizia nervului facial: definiţie

Paralizia nervului facial, cunoscută şi sub denumirea de paralizia Bell, este o afecţiune neurologică ce constă în afectarea nervului facial (sau nervul VII), ca urmare a anumitor infecţii bacteriene, leziuni traumatice sau, în cazuri mai grave, de diverse tumori care apasă pe acesta şi îi perturb funcţionarea. Nervul facial are un rol foarte important – acesta inervează toţi muşchii implicaţi în expresiile faciale (închiderea ochilor, zâmbetul etc.), asigură sensibilitatea conductului auditiv extern şi cea gustativă, precum şi funcţia secretorie a glandei submaxilare, sublinguale şi lacrimale.

Afecţiunea este întâlnită la aproximativ 20 de persoane din 100.000. Contrar opiniei generale, paralizia facială a frigore, cum mai este numită paralizia facială, nu este cauzată de curent. 

Simptomele paraliziei nervului facial se manifestă pe o parte a feţei, în special la nivelul ochilor şi gurii. Aceste manifestări pot afecta calitatea vieţii pacienţilor, atât în plan fizic, cât mai ales psihologic. Numeroase persoane care se confruntă cu desfigurări faciale cauzate de perturbarea funcţiei nervului facial sunt stigmatizate de societate şi le este îngreunată inserţia socială.

Pentru descoperirea cauzei paraliziei nervului facial sunt neceare diverse teste şi analize imagistice, iar tratamentul va depinde de rezultatele obţinute în urma acestora.

Paralizia nervului facial: cauze

Nervul facial poate fi afectat de numeroase tulburări, cele mai frecvente fiind:

  • Infecţii virale (care pot duce la paralizie Bell sau sindrom Ramsay Hunt – cauzat de infecţia cu virusul zoster)
  • Infecţii bacteriene (boala Lyme, otită, sarcoidoza, mastoidită, rujeolă, rubeolă, mononucleoză, gripă, tuberculoză, botulism, HIV)
  • Afecţiuni neurologice (neurofibromatoza, sindromul Guillain-Barre, sindromul Millard-Gubler)
  • Leziuni traumatice la nivelul feţei (lovituri, fracturi, căderi etc.)
  • Accident vascular cerebral
  • Malformaţii congenitale, cum ar fi dezvoltarea incompletă a nervului facial sau a musculaturii în stadiu embrionar
  • Anumite intervenţii chirurgicale (de exemplu, rezecarea neurinomului de acustic sau a unei tumori cu efect compresiv pe nervul facial ori intervenţia asupra glandei parotide)
  • Sindroame genetice rare (sindromul Moebius, sindromul Charge)
  • Traumele la naştere (naşterea este asistată cu forcepsul sau are loc cu picioarele fătului înainte)
  • Diverse tipuri de tumori – hemangiom, neurinom, coleastom, meningiom, hemangioblastom, sarcom, carcinom, leucemie, swannoame etc.
  • Afecţiuni metabolice – diabet, hipertiroidism, hipertensiune, porfirie acută, carenţă de vitamina A etc.
  • Intoxicaţia cu monoxid de carbon, arsenic, alcool, talidomidă

În majoritatea cazurilor de paralizie facială, cauzele sunt de natură idiopatică, adică nu sunt pe deplin cunoscute, iar boala apare din senin şi evoluează rapid de la pareză la paralizie, de cele mai multe ori unilaterală, deci pe o parte a feţei. 

Diagnosticul stabilit cât mai precoce şi schema terapeutică instituită prompt ajută la prevenirea complicaţiilor şi la o recuperare completă şi rapidă.

Paralizia nervului facial: simptome

Simptomele paraliziei nervului facial pot fi diferite de la o persoană la alta, în funcţie de cauza care stă la baza afectării nervului facial. De cele mai multe ori, debutul este brusc, uneori precedat de durere în zona urechii sau de diverse tulburări ale gustului sau ale auzului. De asemenea, pacientul poate constata că nu îşi mai poate controla o jumătate din faţă – ochiul poate rămâne deschis, colţul gurii este căzut – şi că nu mai poate zâmbi, fluiera sau încreţi fruntea.

Specific paraliziei nervului facial este absenţa slăbiciunii pe o parte a feţei, în braţe sau picioare, care este tipică accidentului vascular cerebral.

Alte simptome care pot semnala paralizia nervului facial sunt:

  • Sensibilitatea la lumină
  • Lipsa expresiilor faciale pe o jumătate de faţă
  • Incapacitatea de ridicare a sprâncenelor sau de a clipi
  • Sindromul de ochi uscat sau, din contră, lăcrimarea excesivă
  • Înroşirea sau umflarea ochiului
  • Senzaţia de furnicătură pe porţiunea de limbă afectată
  • Dificultăţi la înghiţire
  • Salivarea excesivă într-un colt al gurii
  • Tulburări de vorbire, cauzate de slăbiciunea la nivelul buzelor şi obrajilor
  • Perceperea distorsionată a zgomotelor
  • Gura uscată
  • Spasme faciale
  • Anxietate
  • Depresie
  • Izolare

Dacă prezentaţi astfel de simptome, adresaţi-vă de urgenţă medicului! În lipsa unui tratament corect, afecţiunea poate duce la complicaţii permanente, precum deficit motor (deformarea feţei), hemispasm facial (mişcări necontrolate ale jumătăţii de faţă afectate) şi sindromul „lacrimilor de crocodil” (lăcrimarea excesivă).

Paralizia nervului facial: diagnostic

Diagnosticul de paralizie a nervului facial se stabileşte pe baza simptomelor prezentate de pacient şi a examenului neurologic efectuat de medic. De asemenea, pentru stabilirea cu certitudine a cauzei parezei, pot fi recomandate analize de sânge, teste imagistice (CT, RMN, IRM) sau teste de audiometrie, care pot determina anumite tulburări de auz.  

Paralizia nervului facial: tratament

Principala metodă terapeutică în caz de paralizie a nervului facial constă în administrarea de corticosteroizi (prednison), cât mai curând posibil după producerea evenimentului, de preferat la cel mult 48 de ore, pentru ca rezultatele să fie mai eficiente. Aceste medicamente scurtează perioada de recuperare.

De asemenea, în funcţie de testele de laborator, pot fi administrate medicamente antivirale, care pot elimina diverse infecţii din organism. În cazul în care paralizia este cauzată de cancer sau alte afecţiuni grave, se va recurge la tratamentul specific acestor probleme de sănătate (radioterapie, chimioterapie, terapie chirurgicală etc.), doar la recomandarea şi sub stricta supraveghere a medicului curant.

Dacă paralizia nervului facial este cauzată de un traumatism cranian sau de secţionarea accidental a nervului, medicul poate lua în calcul anastomoza (legarea chirurgicală) nervului facial cu nervul hipoglos, pentru restabilirea funcţiilor pierdute.

Totodată, este esenţial ca pacientul să aibă o igienă oculară exemplară. Din cauza imposibilităţii de a clipi, pacientul poate dezvolta ulceraţii ale corneei, motiv pentru care se recomandă toaletarea locală riguroasă şi folosirea picăturilor de ochi pe bază de metilceluloză. De asemenea, se recomandă protecţia ochilor de razele solare cu ajutorul ochelarilor de soare.

Autor: Paula Rotaru

 

Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. SC TITLURI QUALITY S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.