Orhiepididimita

Orhiepididimita

Descriere orhiepididimita

Orhiepididimita (OE ) este un proces infectios epididimar care se propaga in mod obligatoriu la testicul, unde provoaca leziuni similare, chiar daca nu de aceeasi intensitate.

Variatii: Se cunosc doua forme evolutive de OE (acuta si cronica)

Aproximativ 70% din OE acute apar intre varstele de 20 si 40 de ani.

Cauze si factori de risc orhiepididimita

Aproape in totalitate, OEA (orhiepididimitele acute) sunt provocate de un proces infectios. Foarte putine sunt consecinta traumatismelor scrotale sau a eforturilor fizice, ca de pilda ridicarea unei greutati, care provoaca refluxul urinei sterile prin canalele deferente pana la epididim (epididimita zisa de efort ).

In functie de microorganismul care prduce infectia epididimului si a testiculului, cazurile pot fi clasificate in 3 grupe:

  1. OEA secundare germenilor transmisi pe cale sexuala (gonococ, chlamidia, mycoplasma, ureaplasma);
  2. OEA secundare microbilor banali, cel mai frecvent fiind vorba de infectii urinare (E. Coli, Enterobacter, Klebsiella, Proteus etc.)
  3. OEA idiopatice ( fara o cauza precizata).

Factori de risc:

Intre factorii care favorizeaza aceasta patologie semnalam:

  • obstacole uretrale de orice fel si la orice nivel: stricturi inflamatorii, stenoze ale meatului uretral extern,
  • dupa operatii efectuate pentru adenom prostatic,
  • sonde uretrovezicale permanente,
  • anomalii congenitale a tractului uro-genital (ex. valve uretrale, implantarea anormala a ureterului intr-o vezicula seminala).

Cai de transmitere:

Infectarea testiculului si a epididimului mai poate sa aiba loc pe cale:

  • limfatica;
  • din aproape in aproape (ex. epididim – testicul );
  • hematogena (preferentiala pentru epididimita tuberculoasa).

Simptome de orhiepididimita

In general, perioada de timp dintre momentul infectarii si prima manifestare clinica a OE este scurta, de ordinul a cateva zile.

Debutul este de obicei brusc, marcat de durere scrotala pe partea afectata (orhiepididimita bilaterala se intalneste foarte rar), febra (39-40*C), frison. In unele cazuri exista scurgere uretrala, urinari frecvente, usturimi mictionale, stare generala alterata.

Investigatii radioimagistice si de laborator – Diagnostic

Diagnosticul de OE poate fi stabilit dupa:

  • anamneza (discutia cu pacientul);
  • examenul clinic (marire de volum a hemiscrotului afectat cu edem cutanat, testiculul este foarte dureros la palpare, epididimul mult ingrosat greu perceput separat);
  • la hemoleucograma (analiza de sange) apare leucocitoza crescuta;
  • VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) este mare;
  • CRP (proteina C reactiva) mult depaseste limita normala;
  • sumar + sediment urinar: leucociturie, hematurie micro- sau macroscopica (sange in urina), este caracteristica prezenta nitritilor
  • urocultura pozitiva are importanta deosebita in ajustarea tratamentului antibiotic;
  • recoltarea secretiilor uretrale (pentru depistarea agentului patogen);
  • ecografia testiculara releva continutul scrotal marit in volum, structura neomogena a parenchimului testicular si (sau) epididimar din cauza inflamatiei locale.

Tratamentul pentru orhiepididimita

  • repaus la pat;
  • pungi cu gheata local;
  • regim alimentar proteic, hidratare corespunzatoare;
  • tratament etiologic (antibioterapia dupa urocultura, timp de 6-8 sapt.);
  • tratament medicamentos simptomatic (antiinflamator nesteroidian, antitermic – la febra mai mare de 38*C );
  • tratament chirurgical (la nevoie) cuprine: drenajul pentru abcese, epididimectomie (inlaturare epididimului) in caz daca au ramas leziuni reziduale dupa 4-6 sapt. de tratament, in cazuri extreme cand testiculul este compromis se face castratie (orhiectomie).

Evolutie, Complicatii, Profilaxie

OE netratata poate sa complice prin abcedare cu fistulizarea la piele.

Sub tratament corespunzator boala actula evolueaza spre:

  • vindecare completa;
  • abcedare cu fistulizare (la administrarea tratamentului antibiotic cu intarziere);
  • cronicizare (dupa un tratament incomplet).

Profilaxie

Prevenirea OEA comporta tratamentul oportun si eficace al infectiilor care le favorizeaza (uretrite, prostatite, cistite), evitarea manevrilor uretrale abuzive (dilatatii uretrale, sonde uretrovezicale permanente incorect supravegheate), renuntare la masajele prostatice (la prostatite acute, abcese prostatice).

La OEA aparute dupa o boala cu transmitere sexuala de asigurat ca partenerul sau partenerii sexuali au fost tratati si ca reinfectia nu este o cauza posibila.

OEA necesita urgent un consult de specialitate. Medicul urolog va stabili diagnosticul si conduita terapeutica corespunzatoare pentru fiecare caz aparte.

Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. SC TITLURI QUALITY S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.