Hiperparatiroidism: simptome, cauze, tratament, prevenţie

Hiperparatiroidism: simptome, cauze, tratament, prevenţie

Hiperparatiroidism: definiţie

Hiperparatiroidismul este o afecţiune endocrină caracterizată prin producţia excesivă de hormoni paratiroidieni. Paratiroidele sunt 4 mici glande în forma unui bob de mazăre, localizate la nivelul gâtului, în apropierea sau în porţiunea posterioară a glandei tiroide. În ciuda denumirilor similare, glanda paratiroidă şi tiroida sunt organe cu funcţii diferite. Paratiroida ajută la absorbţia calciului, vitaminei D şi fosforului, substanţe nutritive esenţiale pentru sănătatea oaselor şi a vaselor de sânge.

Oboseala, durerile articulare şi lipsa de energie sunt principalele simptome ale hiperparatiroidismului, dar unele persoane nu prezintă niciun fel de manifestări decât foarte târziu. Din fericire, problema hipertiroidismului este uşor de rezolvat, prin intermediul unei tehnici minim invazive care durează mai puţin de 20 de minute. 
 

Tipuri de hiperparatiroidism

Există 3 categorii de hiperparatiroidism: primar, secundar şi terţiar.

  • Hipertiroidism primar – cauzat de funcţionarea incorectă a cel puţin uneia dintre glandele paratiroide. Tumorile beningne sau maligne la nivelul paratiroidelor, carenţa de calciu (hipocalcemia) sau de vitamina D, radioterapia şi anumite medicamente, precum litiul (prezent în compoziţia medicamentelor destinate tratamentului tulburărilor bipolare), pot duce la apariţia hipertiroidismului primar.
  • Hiperparatiroidism secundar – este specific persoanelor care suferă de insuficienţă renală şi deficit sever de vitamina D şi calciu.
  • Hiperparatiroidism terţiar – acest tip de hiperparatiroidism apare în cazul persoanelor care suferă de afecţiuni renale şi în cazul cărora glandele paratiroide continuă să secrete în exces hormoni paratiroidieni, deşi nivelul calciului este normal.

În funcţie de tipul de hiperparatiroidism, simptomele pot varia ca intensitate şi frecvenţă. 

Hiperparatiroidism: simptome

Simptomele hiperparatiroidismului se fac adesea simţite când nivelul calciului şi al vitaminei D este extrem de scăzut şi pot include:

  • Oboseală cronică
  • Senzaţie de moleşeală, lipsă de energie
  • Dificultăţi de concentrare sau de atenţie
  • Dureri articulare
  • Depresie sau/şi anxietate
  • Tulburări de somn
  • Somnolenţă pe parcursul zilei
  • Iritabilitate, nervozitate
  • Pierderi temporare de memorie
  • Senzaţie de acru în gură
  • Arsuri stomacale
  • Scăderea libidoului
  • Subţierea şi căderea părului
  • Dureri de cap
  • Palpitaţii
  • Urinare excesivă
  • Dureri abdominale
  • Slăbiciune musculară
  • Constipaţie
  • Greaţă şi/sau vărsături
  • Sete excesivă
  • Lipsa poftei de mâncare

În lipsa unui tratament adecvat, hiperparatiroidismul poate duce la apariţia unor probleme de sănătate, dintre care unele extrem de grave, cum ar fi: pietrele la rinichi, osteoporoza, fracturile osoase, insuficienţa renală, fibrilaţia atrială, hipertensiunea, artimia cardiacă, ulcerul peptic, pancreatita, malformaţiile la naştere etc.

Hiperparatiroidism: cauze

Atunci când există un deficit de calciu, una sau mai multe dintre glandele paratiroide „preiau controlul”, dar acestea secretă în exces hormoni paratiroidieni, ceea ce duce la absorbţia excesivă a calciului la nivelul rinichilor şi intestinelor (hipercalcemie) şi la diminuarea acestuia din oase. Calciul are un rol foarte important în organism, pe lângă dezvoltarea şi menţinerea sistemului osos – acest mineral ajută la transmiterea semnalelor către celulele nervoase şi este implicat şi în contracţia musculară.

Cauzele hiperparatiroidismului pot fi:

  • Existenţa unei tumori benigne la nivelul glandelor paratiroide
  • Mărirea glandelor paratiroide (hiperplazie)
  • Prezenţa unei tumori maligne
  • Carenţa severă de calciu, vitamina D sau şi/fosfor
  • Insuficienţa renală

Există însă şi anumiţi factori care pot creşte riscul de dezvoltare a hiperparatiroidismului, cum ar fi: vârsta şi sexul (femeile la menopauză sunt mai predispuse la apariţia acestei afecţiuni), istoricul familial de afecţiuni endocrine, radioterapia, anumite medicamente recomandate pentru tratamentul tulburărilor bipolare.

Hiperparatiroidism: diagnostic

Cel mai simplu mod de diagnosticare a hiperparatiroidismului constă în efectuarea unui test de sânge care determină nivelul hormonilor paratiroidieni. O altă analiză de sânge recomandată poate fi calcemia, care măsoară nivelul calciului din urină, sau fosfataza, care indică nivelul fosforului.

Odată stabilit diagnosticul de hiperparatiroidism, medicul poate solicita efectuarea unor analize care să indice starea rinichilor (radiografiile abdominale) sau a oaselor (osteodensitometria).

Dacă se decide oportună intervenţia chirugicală, sunt necesare tomografia computerizată şi scanarea radioizotopică a glandei paratiroide, dar şi testele cu ultrasunete, pentru a oferi o imagine cât mai detaliată a ţesuturilor afectate.

Hiperparatiroidism: tratament

Dacă simptomele nu sunt grave, analizele de sânge arată doar o mică scădere a nivelului calciului, iar starea de sănătate a rinichilor şi a oaselor nu este afectată, medicul poate decide că nu este necesară intervenţia chirugicală, preferând, în schimb, suplimentarea dietei cu calciu, vitamina D sau fosfor, administrarea de bifosfonaţi, medicamente care previn pierderea calciului din oase, dar care prezintă şi anumite efecte adverse (tensiune arterială crescută, febră sau vărsături) şi efectuarea periodică a analizelor de sânge şi a osteodensitometriei.

Dacă hiperparatiroidismul produce simptome neplăcute şi există un risc crescut de complicaţii, cel mai probabil medicul va prefera intervenţia chirurgicală, care are o rată de success de 95% şi se realizează în doar 20 de minute, permiţându-i pacientului să plece acasă chiar în aceeaşi zi. Aceasta constă în excizia laparoscopică, sub anestezite locală, a porţiunii din glanda paratiroidă care este mărită sau care prezintă tumori. Complicaţiile includ lezarea corzilor vocale şi nivelul scăzut de calciu, care trebuie înlocuit cu suplimente, dar acestea sunt rar întâlnite.

Hiperparatiroidism: prevenţie

Alimentaţia bogată în calciu şi vitamina D, exerciţiile fizice zilnice şi scăderea în greutate pot ajuta la prevenirea hiperparatiroidismului, dar nu sunt o garanţie că nu vei suferi de această boală, având în vedere că tulburările glandelor paratiroide pot fi cauzate şi de boli renale sau tumori.

Surseparathyroid.com, mayoclinic.org, healthline.com, endocrineweb.com

Autor: Paula Rotaru

Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. SC TITLURI QUALITY S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.