Hidrocelul: simptome, tratament

Hidrocelul – descriere generala

Hidrocelul reprezinta o colectie de lichid clar dezvoltata intre cele doua foite (parietala, respective viscerala) ale vaginalei testiculare.

Exista colectii cu lichid clar in vaginala testiculara cu mecanisme etiopatogenice distincte. Astfel, o clasificare simpla a hidrocelului consemneaza:

Hidrocel congenital – acumularea se produce din cauza persistentei, fara obliterari a canalului peritoneo-vaginal;

Hidrocel dobandit – colectia lichidiana este cauzata de dezechilibrul dintre secretia si absorbtia lichidului de la nivelul seroasei vaginale: hidrocel primar(primitiv, idiopatic) sau hidrocel secundar. Acesta din urma poate fi acut (inflamator-infectios) sau cronic (staza venoasa sau obstructie limfatica).

Simptomele hidrocelului

Clinic, hidrocelul comun se manifesta ca o tumefactie progresiva, posibil dureroasa, cu disconfort local (accentuat de efortul fizic) la nivelul bursei scrotale afectate.

Diagnosticul de hidrocel

Examenul fizic (inspectie, palpare bimanuala) se face cu pacientul in picioare si culcat.

In afara asimetriei scrotale mai mult sau mai putin pronuntate (dictate de volumul lichidian acumulat), inspectia va releva tegumentul scrotal normal (fara semne de inflamatie locala) si stergerea pana la disparitie a pliurilor pungii scrotale prin etalarea tegumentului pe punga lichidiana din bursa. In hidrocelele foarte mari, aspectul penisului se modifica secundar (laterodeviat si ombilicat pana la a deveni impropriu copularii).

Cu exceptia hidrocelului congenital comunicant, formatiunea nu-si schimba forma si dimensiunea in functie de pozitia pacientului sau efort.

Palparea bimanuala, cu blandete va cerceta intai orificiul inghinal superficial, cu si fara efort de tuse, pentru evaluarea coexistentei unei hernii inghinoscrotale. Apoi, se va cerceta supletea tegumentului scrotal, forma si consistenta formatiunii (ovoid cu senzatie palpatorie de lichid in tensiune), se vor aprecia dimensiunile acesteia si va fi tentata manevra de pensare a vaginalei (intre index si police), posibila cand cantitatea de lichid si presiunea din punga nu sunt prea mari).

Cand cantitatea de lichid este mica, palparea testicolului este inca   posibila; daca insa volumul de lichid este mare, palparea glandei este imposibila.
Diagnosticul clinic pozitiv, de altfel facil, va fi obligatoriu confirmat ecografic.

Ecografia va discerne clar asupra naturii lichidiene a formatiunii si va permite , in plus, evaluarea structurii testiculului (existenta  unei patologii testiculare cauzale, in primul rand tumorale).

Numai in cazul in care testiculul este normal, se poate proceda la cura chirurgicala a hidrocelului.

Diagnosticul diferential se face cu herniile inghinoscrotale, tumorile benigne si maligne, afectiunile inflamatorii, chistele etc.

Hidrocelul: tratament

Tratamentul este exclusiv chirurgical si urmareste: deschiderea vaginalei, evacuarea lichidului si desfiintarea cavitatii vaginale, pentru a preveni recidivele prin:

• rasturnarea vaginalei si fixarea ei cu puncte separate in jurul funiculului spermatic (Jaboulay);
• rezectia vaginalei (simpla sau asociata cu rasturnarea);
• plicatura vaginalei (operatia Lord).

Optiune alternativa minim invaziva (indicate la pacienti varstnici): aspiratia trans-scrotala cu ac a lichidului, cu sau fara instilarea unui agent sclerozant in cavitatea vaginala – risc de recidiva.

Evolutie, Complicatii

Complicatii postoperatorii (edem, hematoame, infectii) pot fi prevenite prin manevre chirurgicale blande, hemostaza ingrijita, respectarea tuturor principiilor pe care le cere adevarata chirurgie.