Eozinofilia pulmonară: cauze, simptome, tratament

Eozinofilia pulmonară: cauze, simptome, tratament

Eozinofilia pulmonară: definiţie

Eozinofilia pulmonară, numită şi sindromul Löffler, este o tulburare respiratorie temporară, caracterizată de acumularea în exces de eozinofile în plămâni. Eozinofilele sunt celule albe care sprijină sistemul imunitar şi sunt produse, de regulă, ca răspuns la un factor alergen, o inflamaţie sau o infecţie (în special parazitară), localizându-se în special la nivelul tractului respirator. Simptomele eozinofiliei pulmonare sunt uşoare, cum ar fi tusea sau dificultăţile respiratorii, dar sunt şi cazuri când afecţiunea se poate complica din cauza unor boli asociate.

Eozinofilia pulmonară: simptome

Simptomele eozinofiliei pulmonare diferă în funcţie de cauza care a produs-o.

În cazul eozinofiliei pulmonare temporare, simptomele pot lipsi complet sau pot apărea manifestări uşoare, precum tusea seacă, respiraţia şuierătoare sau scurtă, transpiraţie abundentă sau lipsa poftei de mâncare, dar acestea dispar de la sine, fără un tratament anume, în decursul a două săptămâni sau cel mult o lună.

Eozinofilia pulmonară acută progresează destul de rapid şi simptomele includ: febră, durere în piept care se accentuează pe fondul respiraţiei, respiraţie scurtă (dispnee), tuse şi o stare de rău generalizată. Din cauza scăderii aportului de oxigen în ţesuturi, pacientul poate dezvolta în doar câteva ore insuficienţă respiratorie acută, o urgenţă medicală care necesită tratament de specialitate.

Eozinofilia pulmonară cronică progresează lent, pe parcursul mai mult zile sau săptămâni, care are tendinţa să dispară de la sine şi să reapară la anumite intervale, simptomele agravându-se în lipsa unui tratament corect.

Cauze

De cele mai multe ori, eozinofilia pulmonară este un răspuns la un factor alergen, precum fumatul, sporii de mucegai, anumite medicamente (penicilină, carbamazepine, sulfonamide etc.), vapori de carbonat de nichel. Alteori, poate fi consecinţa unei infecţii parazitare (în special cu viermi rotunzi – nematode) sau a unor boli sistemice (granulomatoză cu poliangeită).

Diagnostic

Principala metodă de diagnostic a eozinofiliei pulmonare este radiografia toracică. În funcţie de rezultate, poate fi recomandată şi tomografia computerizată toracică sau bronhoscopia. Testele de sânge ajută, de asemenea, la măsurarea nivelului de eozinofile din sânge. Coprocultura poate fi indicată în cazul în care se suspectează prezenţa unei infecţii parazitare.

Eozinofilia pulmonară: tratament

În majoritatea cazurilor de eozinofilie pulmonară nu este necesar un tratament medical, deoarece simptomele dispar de la sine, spontan. În cazul unei infecţii parazitare, medicul poate decide administrarea de medicamente antiparazitare. Simptomele respiratorii pot fi ameliorate cu ajutorul bronhodilatatoarelor.

Rareori, când eozinofilia pulmonară este acută sau cronică, poate fi indicată administrarea de corticosteroizi (medicamente cu prednison) pe o durată de câteva luni până la câţiva ani.

Autor: Paula Rotaru

Surse: msdmanuals.com, rarediseases.org

CSID.ro nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. SC TITLURI QUALITY S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.

Vezi în ordine alfabetică
Cel mai nou articol Video:
Dr. Matei Bâră: radioterapia în cancerele digestive