Hiperaldosteronism primar (sindromul Conn): simptome, cauze, tratament

Ce este hiperaldosteronismul primar

Hiperaldosteronismul primar – numit şi sindromul Conn, după numele medicului endocrinolog care a identificat adenoamele drept cauză a acestei afecţiuni hormonale – este o tulburare a sistemului endocrin în care hormonul aldosteron este secretat în cantităţi excesive. Principala consecinţă a acestui fenomen este hipertensiunea arterială secundară, un simptom şi o afecţiune în acelaşi timp, care poate favoriza apariţia multor probleme de sănătate.

Aldosteronul este un hormon care are rolul de a echilibra nivelul de sodiu şi potasiu din sânge. Atunci când este produs în cantităţi prea mari, organismul reţine sodiul şi nu mai poate absorbi potasiul, iar acest dezechilibru duce la retenţie de lichid în ţesuturi, ceea ce are drept consecinţă creşterea presiunii sângelui, adică tensiunea arterială ridicată.
Hiperaldosteronismul primar se poate trata cu succes, dar este important ca pacientul să respecte şi anumite reguli privind stilul de viaţă şi cel alimentar.

Hiperaldosteronism primar: simptome

De cele mai multe ori, hiperaldosteronismul primar este asimptomatic. Singurul indiciu care ar putea sugera o astfel de afecţiune este hipertensiunea arterială, un simptom specific multor altor boli. Alte posibile manifestări ale acestei afecţiuni endocrine pot fi puse pe seama deficitul de potasiu şi includ:

• Crampe musculare
• Senzaţie de slăbiciune
• Oboseală
• Dureri de cap
• Sete excesivă
• Nevoia frecventă de urinare
• Ritm cardiac neregulat
• Ameţeală
• Vedere înceţoşată

Combinaţia hipertensiune arterială şi nivel redus de potasiu poate favoriza apariţia unor complicaţii severe, cum ar fi infarctul de miocard, insuficienţa cardiacă, accidentul vascular cerebral, boala cronică de rinichi sau insuficienţa renală.

Hiperaldosteronism primar: cauze

Cele mai frecvente cauze ale hiperaldosteronismului primar sunt tumorile benigne hipofizare sau alte afecţiuni care pot apărea la nivelul glandei hipofize, precum inflamaţiile, infecţiile, traumatismele, prolactinomul, acromegalia sau insuficienţa hipofizară postpartum.

Printre cauzele mai rar întâlnite ale acestei afecţiuni se numără tumorile maligne în stratul exterior al hipofizei şi anumite boli ereditare care pot cauza hipertensiune arterială.

Hiperaldosteronism primar: diagnostic

După examinarea clinică şi evaluarea istoricului medical, cel mai probabil medicul va solicita efectuarea unor teste şi investigaţii precum:

• măsurarea aldosteronului şi a reninei (o enzimă secretată de rinichi care ajută la reglarea tensiunii arteriale)
• testul de încărcare cu sare (din urină sau din sânge)
• ecografie abdominală
• test de sânge venos din ambele vene hipofizare
• examinare RMN sau CT pentru identificarea unei eventuale tumori la nivelul glandei hipofize

Hiperaldosteronism primar: tratament

Tratamentul hiperaldosteronismului primar depinde de cauza descoperită în urma analizelor. De exemplu, dacă se descoperă prezenţa unei tumori benigne hipofizare (adenom), se va recurge la intervenţia chirurgicală de eliminare a acesteia (adrenalectomie), pe cale laparoscopică. Majoritatea pacienţilor raportează o ameliorare semnificativă a simptomelor după această intervenţie, în special în ceea ce priveşte valorile tensiunii arteriale, sau o reducere a dozelor de medicamente necesare pentru ţinerea sub control a acestui simptom.

În cazul pacienţilor care nu doresc sau nu sunt candidaţi ideali (au o vârstă înaintată şi alte afecţiuni) pentru intervenţie chirurgicală, cea mai eficientă metodă de tratament constă în administrarea unui antagonist de aldosteron (spironolactonă, eplerenonă), care blochează efectele acestui hormon. Trebuie menţionat însă că tratamentul medicamentos cu antagonişti de aldosteron poate creşte riscul de ginecomastie sau menstruaţie neregulată.

Pe lângă tratamentul medical, se recomandă respectarea unor reguli importante pentru ţinerea sub control a tensiunii arteriale şi prevenirea complicaţiilor, precum:

• Regimul cu conţinut redus de sare, grăsimi şi zahăr
• Scăderea în greutate
• Exerciţiul fizic zilnic, minimum 30 de minute
• Renunţarea la fumat

Autor: Paula Rotaru

Surse: mayoclinic.org, columbiasurgery.org