Amigdalita acută: cauze, simptome, tratament

Amigdalita acută: cauze, simptome, tratament

Descriere generala

Amigdalita acuta sau angina acuta reprezinta o inflamatie a mucoasei faringiene aparuta de maximum doua saptamani.

Faringele este organul asezat la intretaierea cailor aero-digestive, motiv pentru care este atacat in mod continuu de agenti externi (virusuri, bacterii, praf, pulberi, aer rece), costituind poarta de intrare in organism pentru acestia.

El este un organ bogat in tesut limfatic care reactioneaza rapid la agentii patogeni prin formarea de anticorpi care sa-i contracareze.

Tesutul limfatic este organizat sub forma unui inel, asa-numitul inel limfatic Waldeyer constituit din amigdalele palatine, amigdala faringiana (vegetatiile adenoide) si amigdala linguala situata la baza limbii.

Amigdala faringiana (vegetatiile adenoide) este localizata median in nazofaringe la nivelul coanelor (deschiderea posterioara a nasului in faringe) si lateral de orificiile trompelor Eustachio (canalele care leaga urechea medie de faringe).

Amigdalele palatine sunt situate intr-o fosa (gropita) pe peretii laterali ai orofaringelui (ce corespunde cavitatii bucale). Ele se intind de la palatul moale-superior, pana la baza limbii-inferior, unde par sa se uneasca cu amigdala linguala.

Amigdalele sunt structuri alcatuite predominant din celule limfoide B, ce joaca rol in imunitate. Prin asezarea lor sunt expuse antigenilor inhalati sau ingerati ceea ce determina productia de imunogolbuline si limfocite.

Hiperplazia (marirea) acestor amigdale se pare ca este cauzata de proliferarea celulelor B in timpul expunerii prelungite la doze mari de antigen. Amigdalele sunt active imunologic intre 4 si 10 ani ca varsta si tind sa involueze la pubertate. 

Amigdalita: clasificare

Cea mai cunoscuta clasificare a amigdalitelor cuprinde:

1. Anginele rosii (virale) care sunt cauzate de virusuri adenofaringo conjunctivale dar si celor din bolile virale contagioase ca oreionul, rujeola, poliomielita sau gripa.

2.Anginele eritemato-pultacee care sunt determinate de bacterii ca streptococul beta-hemolitic tip A, G sau C, Haemophilus influenzae, Branhamella catarralis, pneumococul, stafilococul auriu. Anginele streptococice de grup A reprezinta 20-40% din anginele copilului si 10-25% din cele ale adultului.

3. Anginele cu false membrane (angina difterica)

4. Anginele ulceroase (prin ulceratia invelisului epitelial) cuprind angina herpetica aftoasa, zoosteriana, pemfigoida.

5. Anginele ulcero-necrotice (ulceratia este profunda, cu necroza tesutului) cuprind:

– angina ulcero-necrotica tip Moure ce apare la tineri si este data de o asociere de germeni banali

– angina Plaut-Vincent data de asociatia fuso-spirilara, apare la tineri si are debut insidios

– angina scorbutica-in carentele de vitamina C

– angina gangrenoasa

6. Angine necrotice de origine hematogena ce apar in stari de imunodepresie prin exacerbarea virulentei germenilor saprofiti locali de obicei la debutul unor boli hematologice, cuprind:

– angina monocitara (din mononucleoza infectioasa) cu virus Epstein Barr, ce afecteaza in special copiii si tinerii.

– angina granulocitara (boala Schultze) caracterizata prin leucopenie cu neutropenie si agranulocitoza.

– angina leucemica.

Amigdalita: cauze

Etiologia anginelor este polimorfa la copiii mici- predomina etiologia virala (adenovirusuri) si cea micotica la copiii mai mari. La elevi si la adulti se produc de obicei infectii cu streptococ beta-hemolitic grup A sau infectii mixte (virale si bacteriene).

Infectiile cu fusospirili si levuri se produc mai ales la organismele cu rezistenta scazuta. Sursa de infectie o constituie omul bolnav sau purtatorul sanatos sau convalescent (in infectiile bacteriene). La purtatori, germenii se afla in rinofaringe, amigdale, cai respiratorii superioare.

Anginele pot sa apara ca manifestari primare sau secundare, ca simptome in alte boli, de obicei contagioase.

Anginele primare se produc prin infectii exogene (aeriene, rar digestive) sau prin autoinfectie cu germeni saprofiti, in conditii de scadere a rezistentei organismului.

Anginele secundare completeaza tabloul clinic al unor boli infectioase ca scarlatina, mononucleoza infectioasa, difteria, febra tifoida sau al unor boli de sange (agranulocitoza, leucemie).

Amigdalita acuta: cai de transmitere

Calea de transmitere este directa- aeriana, indirecta, prin obiecte contaminate si rar-digestiva. Contagiozitatea este ridicata. Aparitia imbolnavirilor este favorizata si de scaderea rezistentei organismului in conditii de aglomeratie, timp rece si umed, boli anergizante.

Amigdalita: acuta: simptome

Anginele virale prezinta simptome moderate ca senztia de arsura sau uscaciune faringiana, adenopatii submandibulare si laterocervicale discrete, nedureroase si mucozitati nazale.

Local faringian apare un eritem difuz al mucoasei, uneori cu puncte hemoragice sau vezicule (angina herpetica). De obicei, anginele virale se vindeca spontan, dar intr-un numar important de cazuri se pot complica cu infectii bacteriene, rezultand anginele mixte.

Anginele bacteriene au un debut brusc cu febra, frison, cefalee, dureri la inghitire si uneori varsaturi. Bolnavii prezinta adenopatii regionale dureroase. Local amigdalele sunt rosii acoperite cu depozite albicioase.

Amigdalita: analize de laborator si diagnostic

Investigatiile de laborator necesare pentru a diferentia anginele virale de cele bacteriene cuprind hemoleucograma, VSH, proteina C reactiva, examenul bacteriologic al exudatului faringian, sumarul de urina. Diagnosticul se poate completa de la caz la caz cu reactii serologice (ASLO) sau examene virusologice.

Diagnosticul de angina se pune pe baza semnelor locale si generale, corelate cu datele epidemiologice.

Amigdalita acuta: evolutie/complicatii

Complicatiile anginelor pot fi precoce (otite, otomastoidite, sinuzite, flegmon periamigdalian, adenoflegmon) sau tardive, constituind sindromul postanginos (reumatismul articular acut sau glomerulonefrita difuza acuta).

Amigdalita acuta: profilaxie

Cuprinde evitarea aglomeratiei, contactului cu persoane racite, evitarea expunerii prelungite la intemperii, frig, imbracaminte adecvata sezonului, etc.

Profilaxia complicatiilor postanginoase se refera la supravegherea fostilor bolnavi de angina timp de 4 saptamani prin examene clinice si paraclinice ca HLG, VSH, ASLO, ex.de urina, etc.

In cazul aparitiei simptomelor prezentate dar mai ales a unor complicatii ce vizeaza urechea (otalgia intensa), sinusurile (cefaleea, secreti nazale mucopurulente, obstructie nazala), febra prelungita cu valori ridicate, este indicat ca bolnavul sa se prezinte medicului de familie, iar daca este cazul, la specialistul otorinolaringolog pentru prevenirea complicatiilor acestei afectiuni. 

Autor: dr. Agapia Leoveanu, medic primar ORL cu specializare ORL pediatrie
Hyperclinica MedLife Unirii

Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. SC TITLURI QUALITY S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.