Carmen – inainte de ridicarea cortinei

In culisele unui spectacol de opera exista cateva minute de aur in care totul prinde contur. Ca intr-o vraja. In acele cateva sute de secunde, toti artistii lirici sunt imbracati in costume, machiati, coafati, au vocile pregatite si sunt metamorfozati in personaje.
Carmen – inainte de ridicarea cortinei
Carmen – inainte de ridicarea cortinei

In culisele unui spectacol
de opera exista cateva minute de aur in care totul prinde contur.
Ca intr-o vraja. In acele cateva sute de secunde, toti artistii
lirici sunt imbracati in costume, machiati, coafati, au vocile
pregatite si sunt metamorfozati in personaje. Cortina se
ridica…

Bucuresti, 1 aprilie, Opera Nationala Bucuresti, ora 17.00. Exact
peste 90 de minute va incepe opera Carmen de Georges Bizet, iar
cele 950 de locuri ale salii vor fi ocupate pana la refuz. Astept
in fata cabinelor artistilor lirici cap de afis ca acestia sa apara
pentru a realiza un fotoreportaj inainte de ridicarea
cortinei.


Mezzosoprana Oana Andra
se va metamorfoza in rolul
focoasei gitane, tenorul de origine mexicana Hector Lopez isi va
pune vocea si talentul actoricesc in slujba patimasului Don José,
soprana Mihaela Stanciu ii va da viata si voce inocentei Micaela,
iar baritonul Stefan Ignat va fi cuceritorul toreador
Escamillo.

Regia este semnata de Marina Emaldi Tiron, scenografia de Catalin
I. Arbore, iar coregrafia de Alexa Mezincescu. Lor li se adauga
numele a peste 131 de artisti lirici, balerini care vor urca pe
scena. Totodata si munca a celor 500 de angajati ai Operei
Nationale Bucuresti. „Pregatirea unei noi productii se face in 3-6
luni. Timpii de repetitie nu sunt aceeasi.

Depind de debuturi, de cat timp nu s-a mai cantat opera. Sunt mai
multi factori”, imi explica Mariuca Nedelcu de la departamentul de
Imagine a Operei. Pana sa inceapa sa soseasca interpretii, am facut
un tur rapid intre scena, unde se pregatea decorul din primul act
si se testau luminile, fosa – unde se repeta,
garberoba
– unde se calcau cateva dintre
rochiile colorate si voluminoase si cabina de machiaj – un loc
magic.

De ce un loc magic? Pentru ca aici infatisarea, emotiile si grijile
lumesti ale artistului liric sunt lasate deoparte. Chiar si propria
persoana este abandonata pentru a da viata, pentru a nu stiu cata
oara, unor personaje legendare. In difuzoarele amplasate in pereti
se aude in surdina aria „Un bel di Vidremo” din Madama Butterfly.
Apoi o voce calda saluta si anunta distributia din aceasta seara.
Se ureaza „succes”.

Artistii lirici incep sa apara. Oana Andra, diva cu 15 premii
internationale si preferata unor regizori precum Pier-Luigi Pizzi,
Plamen Kartaloff, Ivan Morane sau Marco Gandini (asistentul lui
Zeffirelli) spune: „Pentru mine, rolurile cu machiaj deosebit au
fost cele in travesti, cele in etate si… Carmen pentru ca
trasaturile mele naturale trebuie inasprite, ca pentru o
gitana”.

Mircea Popa, machior-peruchier cu 44 de ani vechime la opera,
explica: „Machiajul de opera este caracterizat de o tarie, este mai
strident, mai dur. In afara de factorii lumina si epoca, intervine
factorul distanta”. Astfel ca, indiferent de punctul in care te-ai
afla in sala, machiajul trebuie sa redea trasaturile fetei si sa le
sublinieze pe cele de caracter ale personajului. Pentru a crea un
personaj veridic, trebuie sa existe o foarte buna colaborare intre
regizor, scenograf, artist, machior, partea electrica, croitor.
Totul trebuie personalizat.

Citeste mai multe in editia tiparita a revistei Ce se
intampla, Doctore?

Citeste si: Tango
Emociòn: lasa-te patrunsa de ritmul argentinian!