Ai o relaţie toxică? Iată ce trebuie să faci!

Foarte des ajung la consiliere cupluri care consideră că totul este terminat şi că nu mai pot trăi împreună cu toate că se iubesc. Aici putem vorbi despre relaţiile toxice
  • Publicat:
Ai o relaţie toxică? Iată ce trebuie să faci!

Autor: Constantin Cornea, psihoterapeut Psievolution

Foarte des ajung la consiliere cupluri care consideră că totul este terminat şi că nu mai pot trăi împreună cu toate că se iubesc.

Aici putem vorbi despre relaţiile toxice.

Sunt cele în care partenerii au neînţelegeri destul de des nereuşind să ajungă la o concluzie sau un compromis, nu pentru că nu se iubesc, uneori chiar din contră.

Considerând că iubirea de la început este tot ceea ce contează pentru o relaţie, partenerii nu îşi oferă de fapt timpul necesar pentru a se cunoaşte, pentru a se armoniza cu celălalt.

De ce rămân în astfel de relaţii?

Motivele pot fi următoarele: lipsa de maturitate; dependenţa afectivă sau financiară; dragostea de la început, care nu prea mai există că şi manifestare, dar de care se agaţă cu disperare; stimă de sine scăzută din cauza educaţiei de acasă, relaţiilor trecute sau devalorizării partenerului actual; frica de schimbare; obişnuinţa; teama de nu fi judecăţi de părinţi, prieteni, colegi; frica de a nu pierde statutul social sau financiar oferit de partener.

Cauzele unei relaţii toxice

Acestea pot fi interne precum:

-Modul de comunicare: în cuplu, cu familia de origine, copii sau prietenii. Aici putem vorbi despre: tonul inadecvat, dorinţa de a comunica mai mult sau de a fi ascultat, cuvintele folosite; atribuţiile casnice inechitabil împărţite;
-Bugetul familiei; un partener câştigă mai mult sau cheltuielile cuplului sunt nerealiste, mult peste ceea ce îşi permit de fapt. Sau, de ce nu, zgârcenia exagerată a unuia dintre parteneri.
-Copiii – numărul şi modul de creştere al acestora;
-Libertatea de decizie sau opinie. Dorinţa, manifestată făţiş sau nu, a unuia dintre parteneri de a lua orice decizie peste dorinţele şi modul de gândire a partenerei;
-Gelozia. Care poate avea la bază propria nesiguranţa sau frica de a fi părăsit. Ori lipsa de gentileţe sau maturitate a partenerului care şi după căsătorie flirtează în continuare oricând are ocazia;
-Nepăsarea. Sau lipsa timpului sau activităţilor de orice gen petrecute împreună;
-Control exagerat în privinţa banilor cheltuiţi, a timpului petrecut cu alte persoane;
-Cariera sau nevoia unuia dintre parteneri de a controla în exces carieră partenerei în privinţa: jobului, studiilor, banilor câştigaţi. Sau la polul opus nevoia unuia dintre parteneri de a fi tot timpul susţinut cu bani, relaţii sau înţelegere;
-Hobby-urile despre care foarte multe cupluri consideră că trebuie să fie împărtăşite de ambii parteneri. Ei bine nu este aşa, pot avea hobby-uri împreună dar şi separate;
-Aşteptări nerealiste enunţate sau nu de la partener sau de la copii;
-Viciile: alcoolul, drogurile, fumatul;
– Sexualitate – cercetările arată că în peste 90% din cupluri unul dintre parteneri doreşte să facă dragoste mai des decât poate sau îşi doreşte partenerul.

Cauzele externe, la fel de importante

Acestea pot fi:

– familia care se poate implică uneori prea mult. Sau atunci când tânărul cuplu are nevoie de sprijin, prea puţin;
– Prietenii proprii sau comuni. Unii nu se pot obişnui cu ideea că prietenul lor s-a căsătorit şi acum are alte priorităţi. Astfel pot crea scenarii sau replici negative la adresă partenerei ce pot duce în timp la erodarea cuplului;
– Colegii de serviciu. Aceştia tind să devină uneori prea prieteni sau pot manifesta sentimente de invidie. De asemenea, relaţia de colegialitate de inferioritate sau superioritate de la job se poate transforma deseori în relaţie amoroasă.

Soluţii există?

Acestea sunt în primul rând consilierea sau terapia de cuplu. Dacă din diferite motive nu se poate apela la servicii specializate, partenerii ar trebui să încerce să aibă o comunicare liberă, fără furie sau jigniri pe temele care au generat neînţelegerile în care fiecare să îşi expună părerea. Ideal ar fi să încerce să ajungă la o formulă de compromis plecând de la ideea că viaţă de cuplu şi binele cuplului sau al copilului sunt scopurile pentru care s-au întâlnit şi au decis să formeze o familie.

Urmărește CSID.ro pe Google News
Recomandare video
Stereotaxia în metastazele cerebrale: „E indicată la pacienții cu un număr limitat de metastaze”