Efectele tratamentelor oncologice asupra pielii. Cum pot fi combătute

Lupta cu boala poate fi uneori greu de depăşit. Stresul, alimentele şi hainele sintetice sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute şi deja banale cauze de cancer. Pentru cei care trec deja prin asta, iată câteva sfaturi oferite de Dr. Diana Plăcintescu, medic primar dermato-venerolog.
  • Publicat:
  • Actualizat:
Efectele tratamentelor oncologice asupra pielii. Cum pot fi combătute

Lupta cu boala poate fi uneori greu de depăşit. Stresul, alimentele şi hainele sintetice sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute şi deja banale cauze de cancer. Pentru cei care trec deja prin asta, iată câteva sfaturi oferite de Dr. Diana Plăcintescu, medic primar dermato-venerolog.

Tratamentele anticancer moderne încep să devină din ce în ce mai eficiente. De cele mai multe ori, însă, această eficienţă nu este ţintită doar asupra celulelor canceroase, deşi din ce în ce mai multe dintre moleculele noi devin specializate. Totuşi, fie că este vorba de chimioterapie generală, sau de radioterapie, sau de  terapii ţintite sau de imunoterapii, tratamentele oncologice au un impact general asupra organismului. Dezechilibrele se produc şi corpul se luptă cu ”otrava” atât de necesară încă multe luni după administrarea curelor”, precizează medicul dermatolog Diana Plăcintescu pentru Ce se întâmplă, doctore?

Efectele secundare pot afecta pielea, unghiile şi părul, iar acestea sunt cele mai supărătoare, deoarece sunt vizibile.

Radioterapia presupune folosirea radiaţiilor ionizante sau raze X, cu scopul de a distruge celulele canceroase. „Radioterapia externă presupune ca aceste radiaţii să traverseaze pielea.

Deşi tehnologiile moderne încearcă să focuseze energia asupra tumorii, adesea pielea este arsă,fenomen numit radiodermită: în fazele acute pielea se înroşeşte, se edemaţiază (se umflă), se pot forma chiar băşicuţe cu lichid la suprafaţă. În fazele cronice, dacă pielea nu a putut fi ”reparată”la timp, zona arsă se pigmentează brun neomogen, pielea se sclerozează (se îngroaşă şi devine rigidă, uneori aderentă de structurile profunde).

Chiar în cele mai fericite cazuri, când este îngrijită la timp, pielea rămâne mai fragilă, mai sensibilă la traumatisme şi infecţii, mai uscată, cu tendinţă mai mare la fisurare’’, susţine medicul dermatolog Diana Plăcintescu pentrui Ce se întâmplă, doctore?

Ce este de făcut?

În perioadele acute:

  • Trebuie purtate haine largi care să nu frece pielea pe zonele afectate;
  • Igiena adecvată, cu săpunuri blânde, este foarte importantă pentru a preveni suprainfecţiile;
  • Creme emoliente nutritive, reaplicate frecvent
  • Fotoprotecţie;
  • Pot fi necesare tratamente corticoterapice şi antibiotice locale, indicate de medic, creme speciale pentru tratamentul arsurilor, creme pe bază de cupru şi zinc (cicatrizante);

În fazele cronice

Adesea nu se mai poate face nimic semnificativ pentru ameliorarea texturii şi culorii pielii. Se pot încerca:

  • Tratamente cu vitaminele C şi E care remodelează colagenul şi pot reduce îngroşarea şi rigiditatea pielii;
  • Prevenim eroziunile şi ulceraţiile cronice prin folosirea emolientelor şi cicatrizantelor;

Chimioterapiile clasice presupun administrarea, de obicei în cicluri multiple, a unor molecule agresive, pe cale intravenoasă sau pe cale orală. „Scopul lor, indiferent de mecanismul de acţiune, este acelaşi: să inhibe creşterea tumorii. Inevitabil, ele au efecte şi asupra celulelor normale, în special asupra celor cu ritm rapid de multiplicare: cele sanguine, de exemplu, dar şi asupra părului şi pielii. Determină uscăciunea pielii, căderea părului, iar aceste efecte  sunt de obicei generale şi oarecum inevitabile.

În plus, unele pot avea efecte adverse cutanate severe,aşa numite toxidermii: erupţii generalizate,veziculoase, nodulare, urticariene sau complexe’’, afirmă Dr. Diana Plăcintescu.

Toxidermiile sunt importante,deoarece unele pot fi mortale.Se pot clasifica astfel:

Toxidermii ”benigne”

  • Prurit intens, fără a exista nici o erupţie care să-l justifice;
  • Urticarie
  • Erupţii formate din pete roşii, uneori cu aspect de eczemă, alteori puncte roşii confluate;
  • Sensibilitate bruscă la soare (fotosensibilitate): expunerea la ultraviolete determină arsuri intense sau erupţii, chiar după un timp scurt de expunere;

Toxidermii grave (necesită totdeauna prezentarea la medic)

  • Erupţie roşie intensă, bruscă, generalizată, însoţită de febră;
  • Apariţia de bule la suprafaţa pielii;
  • Eroziuni ale mucoaselor: bucale, gento-urinare, eroziuni oculare;

Uscăciunea pielii

Deşi considerată o afecţiune, uscăciunea pielii este extrem de supărătoare, mai ales că se însoţeşte de multe ori de usturimi sau prurit. „În plus este un semn că pielea a fosta gresată, ca atare este mai fragilă, dar şi mai susceptibilă la eczeme (în special eczeme uscate, aşa numite ”asteatotice”, dar şi la suprainfecţii, stafilococice sau herpetice). Se recomandă folosirea frecventă a cremelor emoliente, grase, nutritive, uneori sub ocluzie’’, adaugă specialistul.

Efectele asupra părului

Pierderea părului, numită alopecie, este o consecinţă clasică a folosirii anumitor chimioterapice. Debutează rapid şi brutal, părul cade (aproape) în totalitate, dar pielea scalpului rămâne neafectată. „Sunt afectate şi genele, sprâncenele şi părul de pe restul corpului.

Odată încheiată chimioterapia, părul creşte la loc. Uneori, are aceeaşi textură şi densitate cu cea iniţială, însă alteori nu: de regulă, cel puţin în prima fază de recreştere, este mai aspru, mai uscat, mai mult sau mai puţin ndulat, mai greu de coafat, de o culoare mai închisă sau mai deschisă’’, mai spune medicul Plăcintescu

Ce facem?

  • Ne fotografiem înainte de începerea tratamentelor, astfel vom ţine mai bine minte care era poziţia naturală a sprâncenelor, inserţia părului capilar etc.
  • Părul trebuie apoi tuns cât mai scurt, asta pentru a ne obişnui cu noua fizionomie şi a reduce impactul psihologic al căderii.
  • Odată produs fenomenul, până când părul începe să crească, se pot folosi peruci, aranjamete cochete de fulare, turbane, şepci etc
  • Unele tratamente medicale pot fi folosite pentru a accelera creşterea părului, odată ce acesta începe să îşi revină.

Urmele lăsate asupra unghiilor

Culoarea, textura, grosimea şi ritmul de creştere al unghiilor pot fi puternic modificate de chimioterapii. Pielea din jurul unghiilor se poate inflama, devenind roşie, umflată, dureroasă.

Ce e de făcut?

  • Unghiile trebuie tăiate scurt.
  • Nu se face manechiură, nu se poartă unghii false
  • Mânile trebui protejate cu mănuşi când facem menajul sau alte lucrări în gospodărie
  • Unghiile şi pielea din jur trebuie hidratate cu creme nutritive.
  • Se folosesc lacuri de unghii nutritive sau colante pentru a preveni ruperea sau splitarea unghiilor
  • Panarţiul trebuie tratat de către un medic

Alte manifestări cutanate

Erupţii acneiforme sau foliculitic. „Se manifestă ca pustule centrate sau nu de un fir de păr. Apar mai ales în cadrul terapiilor noi, ţintite, şi au dispoziţie caracteristică: faţa (în special în jurul nasului), scalpul, partea centrală a toracelui (faţă şi spate). Uneori se pot suprainfecta, pot fi dureroase sau pruriginoase.

Ce e de făcut?

  • Nu stoarcem coşurile, nu înţeăm pustulele
  • Folosim săpunuri antiseptice blânde, creme emoliente(NU antiacneice).
  • Nu frecăm prea tare zona cu buretele sau cu prosopul, nu facem proceduri de gomaj.
  • Aplicăm creme pe bază de cupru şi zinc, care usucă pustulele, au rol dezinfectant şi previn suprainfecţia.
  • Discutăm întotdeauna cu medicul. Aceste erupţii pot fi grave.

Sindromul ”mână-picior”

Poate surveni atât în chimioterapiile clsice cât şi în cele ţintite. „De obicei, se manifestă prin înroşirea intensă a palmelor şi tălpilor (chimioterapie) sau prin îngroşarea pielii în exces (chimioterapille ţintite). În cele mai multe cazuri, este simetric şi poate fi dureros, fie spontan, fie prin apariţia de fisuri (pe pulpa degetelor, în jurul unghiilor, pe călcâie)’’, mai spune dermatologul.

Ce e de făcut?

  • Evităm mersul prelungit, sportul
  • Purtăm încălţăminte largă şi mănuşi confortabile de bumbac pentru treburile cotidiene grele
  • Consultaţia medicală poate fi necesară. Ni se poate recomanda creme hidratante şi exfoliante pe bază de uree, uneori creme cicatrizante sau antibiotice.
  • Uneori, poate fi necesară o consultaţie la un specialist podolog pentru confecţionarea de talonete moi.

Fotosensibilitatea

Arsurile solare datorate medicamentelor pot fi intense, chiar grave, pot necesita îngrijiri prelungite, Ba mai mult, pot lăsa hiperpigmentări pe termen lung.

Ce e de făcut?

  • Apelăm la protecţia solară mecanică (ochelari, pălării,umbrele, haine cu mâneci lungi, ”căutăm umbra)
  • Utilizăm fotoprotecţia cu creme ecran cu indice mare 50+, pe care le reaplicăm frecvent. Trebuie alese creme solare hipoalergenice, neparfumate, rezistente la apă.
  • Nu ezitaţi să contactaţi medicul dacă o astfel de erupţie s-a produs şi este intensă!

Estetica oncologică

„Termenul de estetică oncologică îşi face loc, din păcate, dar şi din fericire, în viaţa noastră. Ea se referă la îngrijirile particulare, la domiciliu sau specializate, care sunt necesare şi recomandate în timpul sau după tratamentele oncologice. Majoritatea experţilor consideră că patologia specifică în aceste cazuri este dată de alterarea funcţiei de barieră a pielii,deci în mod logic îngrijirile vor urmări restaurarea acestei funcţii. Cosmeticele adaptate sunt de obicei cele destinate pielii sensibile, iritabile, fragile, deshidratate’’, mai spune medicul Diana Plăcintescu.

Procedurile cosmetice şi de spa destinate persoanelor în tratament oncologic sau post oncologie ar trebui efectuate doar de personal specializat, care să cunoască aspectele medicale care trebuie îngrijite, dar şi pe cele care trebuie semnalate, să cunosacă bine interdicţiile anumitor proceduri în perioada de tratament activ etc. De aceea, în cazurile în care pacientul doreşte îngrijiri cosmetice , dar nu are la dispoziţie personal specializat, consilierea unui medic este mai mult decât necesară.

 

 

 

Urmărește CSID.ro pe Google News
Diana Plăcintescu - Medic primar dermatolog
Dr. Diana Plăcintescu este medic primar dermato-venerolog cu peste 20 ani experiență în dermatologie. Domenii de interes dermatologie clinică dermatoscopie terapii laser dermatologie estetică chirurgie dermatologica Experiență profesională 2002-2012 – colaborator ...
citește mai mult
Recomandare video
Totul despre stenoza aortică: „Pacientul poate ajunge chiar și la vârsta de 30 de ani să necesite înlocuire de valvă aortică cu o proteză”
Recomandări: